Eu, tu, ea şi el, faţă în faţă cu schimbarea

Urmăresc şi eu oarecum mişcările de trupe din ultimele zile, mai ales pe cele din Bucureşti. Dar le urmăresc de la distanţă – la TV şi pe bloguri, pentru că nu m-a atras niciodată mulţimea şi descătuşarea energiilor necenzurate la umbra anonimatului.

Cum nu mă atrage nici bombăneala continuă a celor care consideră că văitatul cronic şi lupta contra a ceva, nu contează ce, este o formă de acţiune …

Drept este că nemulţumirea mi-o exprim aici, prin scris, şi mi-aţi putea reproşa că nici scrisul nu este o formă de acţiune … Dar nici nu-mi propun să fac ceva în locul altuia, aşa că acţionez utilizîndu-mi timpul cum imi place mie.

Voiam să vorbesc acum despre schimbare, probleme, decizii, soluţii şi acţiuni. Şi pentru că tocmai am făcut ceva exerciţii luna trecută pentru a vedea lumea din diferite perspective – de eu, tu sau el/ea, voi încerca să îmi exprim gîndurile ca şi cînd m-aş duplica sau triplica, pentru a mă înţelege mai bine.

2011 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2011 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

A San Francisco cable car holds 60 people. This blog was viewed about 2,500 times in 2011. If it were a cable car, it would take about 42 trips to carry that many people.

Click here to see the complete report.

Despre facultatea de psihologie şi psihologi (2)

Pentru că perseverenţa întotdeauna îşi arată roadele, iată-mă promovată în anul III! Adică la sfîrşitul acestui an universitar voi putea obţine diploma de licenţă în psihologie!

Doar că fructele nu sînt la fel de gustoase pentru toţi, ba uneori se usucă înainte de a se coace sau cad şi se strică …

Deci, am ajuns în anul III – nu a fost uşor, ci un adevărat test de anduranţă!

Un exemplu de comunicare incorectă ….

Pe vremuri se spunea că hîrtia suportă orice …

Iar examenele din ultima vreme şi perlele colectate cu fervoare din lucrările absolvenţilor de liceu sau ale candidaţilor de profesori titulari de catedre arată că sintagma de mai sus îşi menţine încă actualitatea.

Iată doar nişte exemple mai recente:

“Autoarea Nichita Stănescu …

Cum era: Tinereţe fără de bătrîneţe şi viaţă fără de moarte, adică imaturitate perpetuă?!?

Devenirea este o temă interesantă pentru mine. Am fost prin martie sau aprilie la un curs şi cineva spunea că nu îşi aduce aminte să se fi jucat cu adevărat – ca copil, de aceea acum, ca mamă, nu ratează nicio ocazie să se „prostească” alături de copilul ei preşcolar. Atunci mi-am dat seama că a copilări este o acţiune care nu se încheie o dată cu depăşirea vîrstei biologice care ne transformă din copii în adolescenţi. Nici maturitatea nu vine automat cu trecerea anilor, pentru că există o enormă diferenţă între a fi adult şi a fi matur.

De dimineaţă am primi unul din multele mesaje care circulă prin e-mail, despre „Un alt fel de a înţelege bătrîneţea”. Printre altele, cineva spunea:

M-am săturat de incompetenţa din România! Voi?

La un moment dat am intrat pe un forum unde se discuta despre “proştii” care decid să rămînă în România şi despre “deştepţii” care aleg să fugă care încotro. Fiind din prima categorie, m-am revoltat (neconsiderîndu-mă proastă la acel moment!) şi am scris despre decizia mea de a rămîne în ţară şi despre dorinţa mea ca decizia fiecăruia să fie respectată, fie că este vorba de plecare sau nu. (Bineînţeles că mi s-a dat vestitul răspuns cu “strugurii sînt acri …, deoarece unii au convingeri foarte clare doar în alb şi negru.)

Dar uneori nu mă pot gîndi că nu am luat o decizie greşită, pentru că tot mai des în ultima vreme mă iau fiorii văzînd cum incompetenţa, răutatea ce vine din lipsa de educaţie şi din lipsa unui sistem de valori individuale, dar şi reaua voinţă ca efect al invidiei se generalizează într-un ritm ameţitor.

Ultimul exermplu – poate minor, veţi zice, este de astăzi.

V-aţi gîndit vreodată să vă analizaţi conţinutul pungii de gunoi, înainte de a o arunca la tomberon?

Am mai multe motive care mă fac să vă fi pus întrebarea de mai sus. Într-o ordine oarecare, ar fi următoarele:

1. Acum ceva vreme scriam despre viaţa fără risipă şi despre responsabilitatea socială, pentru că eu chiar cred că îndemnul „Să nu risipeşti niciodată ceea ce nu poţi da înapoi!” ar trebui urmat de noi toţi.
2. Se apropie de noi cerinţele obligatorii de selectare a deşeurilor, pentru a contribui la reciclarea cît mai multor materiale.
3. Costurile cresc, unele salarii au scăzut, şi totuşi statisticile arată că la nivel european o persoană generează cam o jumătate de tonă de deşeuri pe an (din care în România se reciclează cam 1% – date la nivelul anului 2009).
4. Astăzi am citit despre o iniţiativă „Soap That Saves Lives”, iar cel care a pornit în această direcţie (Derreck Kayongo) spune că „It’s not good enough for us to complain about what other people aren’t doing for us. It’s important that we all band together, think of an idea and pursue it.” Ceea ce pare la îndemîna noastră, a fiecăruia.
5. La baza metodologiei Lean stă o carte al cărei titlu mă fascinează – se numeşte „Learning to See” şi porneşte de la ideea că mulţi dintre noi suferă de cecitate cronică în ceea ce priveşte elementele minore ale vieţii noastre şi ale mediului în care trăim.

Iniţiere in Lean – Bucureşti, 23 – 25 iunie 2011

Pentru cei cărora nu le este încă foarte clar ce este Lean şi ar vrea  totuşi să poată aplica o serie de principii şi instrumente pentru reducerea pierderilor cronice din viaţa şi activitatea lor, în iunie va fi organizat un nou curs de iniţiere în Lean – am ataşat detaliile şi formularul de înscriere.

Invitatie_curs_initiere_Lean_iunie2011

Formular_curs_InitiereLean_iunie2011

Cine are ceva de propus sau de comentat, să nu se abţină, pentru că orice punct de vedere este util şi binevenit!

Numai bine,
Cristina

Utilizarea limbii engleze în mediul profesional

De fapt vreau să vorbesc despre utilizarea limbilor străine în comunicare, indiferent de limbă, şi, pînă la urmă, indiferent de mediu, pentru că de multe ori se poate ca o relaţie profesională să devină şi o relaţie de prietenie sau măcar umană, depăşind cadrul strict profesional.

Şi asta pentru că tocmai am avut într-un grup de discuţii un schimb de păreri referitoare la utilitatea şi abilitatea de a folosi mai degrabă engleza în scop profesional decît româna, mai ales că în română multe concepte şi sintagme nu pot fi traduse decît prin parafrazare, pentru că altfel nu există concepte sau termeni echivalenţi. (pentru mai multe detalii, vezi eventual: http://www.linkedin.com/groupItem?view=&gid=3849744&type=member&item=52670616&qid=c9faa88f-87eb-4b7e-b192-13f7fef2fa2c&goback=%2Egmp_3849744)

O voi lua cronologic, pentru a rememora întîlnirile mele cu limbile străine.

Să zicem că eu am avut noroc (sau nu, depinde cum privim situaţia!) cu sistemul de învăţămît de dinainte de 1989.

Waste-Free Living

Astăzi am primit un mesaj interesant si apoi am gasit o iniţiativă care merită atenţia tuturor. Vă dau şi vouă datele disponibile, pentru a vă face o idee. Aştept şi comentariile voastre.

Iată adresele unde puteţi citi / vedea la ce se referă conceptul de “Waste-Free Living” sau “Zero-Waste Living”:

http://www.dailygood.org/view.php?qid=4527

http://www.dailygood.org/more.php?n=4527a

http://www.hinckley-bosworth.gov.uk/info/10075/household_waste-information_and_advice/131/waste_free_living/1

Ce credeţi? V-aţi alătura unei astfel de iniţiative?

Numai bine,
Cristina