Au trecut sărbătorile de iarnă, a început un an nou cu aer de “felină” (în curînd), dar cred că nu prisoseşte încă un set de urări de bine şi împliniri în 2010 şi în anii care vor urma!
Chiar dacă trainingul nu a fost pe trendul crescător dorit în 2009, sper să fie pentru toţi un an mai bun în 2010!
Aşa că încep oficial activitatea de pe 8 ianuarie, cu un curs de “Formare de formatori” la Suceava – cine este interesat(ă), ar mai fi cîteva zile pentru a se hotărî!
Tocmai am participat la o conferinţă internaţională, organizată de ESREA – prin RENADET: ”Educating the Adult Educator”. Pentru cei care doresc să ştie mai multe, îi invit să viziteze http://www.esrea-renadet.web.auth.gr/ sau să îmi pună întrebări.
Ceea ce doream să împărtăşesc în acest text este impactul observat la prezentarea lucrării mele, cu titlul “Lean Tools in AdET Development” (vedeţi fişierul ataşat).
Cum am avut la dispoziţie doar 20 de minute pentru a vorbi despre ceea ce mă pasionează în această perioadă, în faţa a circa 30 de persoane din Europa (profesori, manageri de organizaţii implicate în furnizarea sau evaluarea programelor de educaţie şi training pentru adulţi), mă aşteptam ca cei din sală să nu înţeleagă sau să nu accepte mai nimic. Surpriza cea mare a venit la sfîrşitul sesiunii, cînd am primit mai multe întrebări, ba chiar am fost invitată să ţin o serie de cursuri pe teme de Lean în Grecia, pentru membrii unei asociaţii de ONG-uri care oferă cursuri pentru aduţi!
Deci, Lean nu este chiar de neimaginat într-un sistem de educaţie!
Dacă piaţa de training este încă în restrîngere, o alternativă ar putea fi cursurile la distanţă: nu mai este nevoie să pleci de la serviciu, nu costă mult, poţi “strecura” timpul de învăţare printre celelalte sarcini zilnice curente…
Dacă este cineva interesat, tocmai am deschis înscrierile pentru două cursuri:
Părerile sînt împărţite. Unii spun că tocmai în timp de criză este bine să folosim cît mai eficient timpul, pentru a găsi modalităţile de ieşire din criză. Alţii susţin că trebuie să ne concentrăm doar pe acţiunile operaţionale imediate şi să încercăm să supravieţuim, fără a ne procupa de viitor, pentru că oricum depindem de alţii, care trebuie să-şi revină primii, pentru a ne trage şi pe noi iar în sus.
Cert este că, exceptînd cîteva situaţii, anul acesta piaţa serviciilor de training s-a redus considerabil, ca şi în cazul altor servicii-suport aflate în 2008 la mare căutare.
Ce ar fi de făcut de cei care oferă servicii de training? Evident, să acţioneze sau să reacţioneze la cererea de pe piaţă.
Aşa că vă propun să răspundeţi la un mic chestionar:
În speranţa că voi afla părerile voastre, vă doresc spor la învăţat lucruri noi!
Am mai scris pînă acum despre David Miller – omul care mi-a schimbat cariera (şi poate şi viaţa) doar cu un curs de ToT, în 1995. La un moment dat vorbea despre liberul arbitru al fiecăruia şi cum putem decide să avem cea mai bună reacţie în anumite momente ale vieţii noastre. La un moment dat ne-a întrebat la curs cum credem că ar trebui să reacţionăm atunci cînd privim la televizor reportaje foarte emoţionante despre ce se întîmplă cu populaţia în unele zone de război, sau după unele catastrofe naturale, sau după atentate teroriste sau alte situaţii în care oamenii de rînd au mult de suferit. Şi ne spunea că ar fi bine să luăm o decizie care să ne încline spre acţiune şi spre acumularea de energie pozitivă, nicidecum să ne văităm de mila celor loviţi de soartă şi să ne lăsăm atraşi de contemplarea vieţii şi a necazurilor care stau la pîndă în jurul nostru.
Astăzi particip la o conferinţă despre educaţia adulţilor. Ideea principală se referă la modul în care trainerul este capabil să creeze un cadru în care să fie respectată demnitatea celor prezenţi în grupul de participanţi. Am mai fost la o conferinţă despre caracteristicile învăţării la adulţi – şi ne-a fost prezentată o experienţă referitoare la învăţarea elementelor de bază pentru utilizarea calculatorului de către adulţii vîrstnici (adică în principal ce trebuie să ştie părinţii sau bunicii celor plecaţi peste mări şi ţări, pentru a putea comunica la distanţă!). Cursul era gîndit să se desfăşoare online şi era pregătit de o echipă cu vîrsta medie un pic peste 23 de ani. Deci pornea de la ideea implicită că grupul ţintă cunoştea modul de parcurgere a paşilor pentru a accesa un curs online. Ceea ce în realitate este departe de adevăr. Deci iniţiativa trecea în viteză pe lîngă ţintă, chiar dacă o dată intrat pe prima pagină a cursului totul era prezentat vizual, cu explicaţii despre poziţia tastelor şi folosirea icon-urilor!
Există o mulţime de elemente care pot afecta demnitatea participanţilor din categoria considerată ca “older adults” - pornind de la aranjarea în sală, mărimea caracterelor, nivelul sunetului, şi alte aspecte care pot evidenţia anumite imperfecţiuni fizice ce pot apărea mai frecvent la anumite grupe de vîrste.
Deci trainerul care lucrează cu adulţi trebuie să considere şi aspecte legate de andragogie, dar şi de fiziologie a adultului, ca să nu menţionez competenţele generale şi specifice ale trainerului (sau ale formatorului, cum zice COR şi standardul ocupaţional de la noi)! Ar mai putea fi deschisă şi o discuţie despre diferenţele de gen la adulţii 45+, dar o las pe altă dată.
De mai mulţi ani (vreo zece) particip în echipe internaţionale de proiect şi îmi place să lucrez eu la lucruri noi, dar parcă şi mai mult îmi place să învăţ din ce fac alţii.
Îmi place foarte mult să călătoresc – îmi place emoţia pregătirii unei călătorii şi dorul de casă care mă copleşeşte imediat după plecare …
Îmi place să călătoresc în România – am văzut locuri, oraşe şi oameni pe care nu am putut mai apoi să-i uit. Iată doar o amintire despre călătoriile mele prin România.
Acum cîţiva ani am fost în Deltă, cu un grup de străini.
În noiembrie va avea loc în Grecia conferinţa internaţională de inaugurare a reţelei ”Adult Educators & Trainers”, creată de ESREA (http://www.esrea.org), la care voi prezenta o lucrare cu denumirea “Lean Tools in AdET Development“.
Dacă cineva este interesat(ă) de temă sau ar vrea ia parte la un sondaj de opinie, este rugat(ă) să îmi comunice - lăsaţi-mi aici un raspuns şi vă voi contacta imediat.
Iar dacă înainte de a vă decide doriţi să ştiţi mai multe despre Lean, vizitaţi http://leanromania.wordpress.com sau puneţi-mi întrebări.
Cu mulţumiri,
Cristina
(PS. Datele personale furnizate pentru contact nu vor fi vizibile pe blog şi nici nu le voi folosi în alt scop decît cel menţionat aici.)
De cîteva zile se vorbeşte întruna despre alegerile pentru Parlamentul European, şi se pare că încep să mă lase nervii.
Trăim într-o lume în care multora ne este greu să nu aflăm prea multe informaţii sau să ne ferim de bombardamentul permanent al celor care îşi fac iluzii că sînt mai grozavi decît membrii grupurile cărora li se adresează (gen politicieni, purtători de cuvînt, PR-işti, advertiseri, etc.). Mai există mass media, Internet, biblioteci, prieteni, predicatori şi cîte alte categorii (chiar şi eu, care nu mă mai mulţumesc să vorbesc cu mine şi cu ai mei – rude, prieteni, colegi, cunoscuţi, aşa că scriu pe “pereţi” ce îmi place şi ce mă doare).
