Ingrijorari …

Citeam acum citeva zile despre necesitatea de a identifica un mod clar de cuantificare a eficientei investitiei in formare continua, ca un mijloc de a-i convinge pe cei care ar autoriza deblocarea unor fonduri pentru formare de utilitatea si avantajele respectivei investitii.

Poate ca aceasta abordare pragmatica sa duca la succes. Doar ca mi se pare ca solutia propusa este pentru o problema oarecum descentrata. Indiferent ca este vorba de o actiune in-house sau de una deschisa, obiectivele unui curs sau ale oricarui alt tip de eveniment cu rol de a stimula invatarea (si ma refer strict la formarea continua de scurta dutata a adultilor) se pot incadra intr-un vast interval, de exemplu de la nivelul 1 – „stiu”, pina la nivelul 6 – „pot imbunatati metoda”. Doar ca aceste obiective de invatare, chiar 100% atinse pentru 100% dintre participanti, nu au in mod unic drept consecinta directa succesul in rezolvarea problemelor curente care genereaza necesitatile de training identificate intr-o organizatie.

Ce incerc sa spun este ca nu exista certitudinea ca vreun participant la o actiune de formare, oricit de interesat, capabil si dornic de actiune ar fi, va reusi intotdeauna de prima oara sa aplice cunostintele/competentele noi obtinute pentru a dovedi pe termen scurt investitia in formare.

Si aici revenim la discutia gen „oul si gaina”, respectiv „omul si sistemul” in acest caz. Probabilitatea este mai mare ca un sistem sa invinga un om sau vice-versa?

Daca un om poate invinge usor sistemul de cele mai multe ori, atunci as avea curajul sa promit recuperarea pe termen scurt a investitiei in formarea continua. Daca nu, atunci probabil ca trebuie sa ma las in curind de meserie.

Ce pareri aveti?

Numai bine,
Cristina

2 comentarii

Filed under criza

2 responses to “Ingrijorari …

  1. Mă gândesc la o paralelă cu o experienţă de învăţare gen “şcoala de şoferi”. Oricât de bun ar fi instructorul, oricât de performantă ar fi maşina pe care înveţi să conduci, oricât de minunate materialele de curs, nu poate garanta instuctorul că tu îţi vei lua carnetul şi că vei fi un şofer performant din ziua 1 după ce ţi-ai luat carnetul.

    Nu cred că cineva (furnizor, trainer) se poate obliga la rezultate bătute în cuie şi măsurabile cu rigla într-un proces care implică responsabilitate împărţită între el (furnizor, trainer) şi participantul la proces. Mă pot obliga la ceva care ţine de mine – să fiu în sală în ziua x, să livrez conţinutul y, să organizez examen de certificare, să am materialele z etc.. Dar nu pot garanta că participantul la proces “îşi va lua carnetul”(certificarea, dacă este cazul) şi că va fi un bun şofer (va stăpâni şi aplica 100% ceea ce a învăţat).

    Cred că return of investment in training e mai degrabă util în perioada asta pentru a vorbi aceeaşi limbă (cifre) cu cel care are decizia de a investi sau nu în training. E un moment în care cifrele au tendinţa de a înclina balanţa unei decizii. Chiar dacă ştii/ conştientizezi că există nevoi de training în organizaţia ta, s-ar putea să nu faci o investiţie în training… Sau să o faci dacă vezi nişte cifre…

    Sunt mai degrabă fan al măsurării impactului trainingului (indicatori financiari şi ne-financiari), decât al măsurării eficienţei investiţiei (doar indicatori financiari). Din categoria “unele lucruri sunt nepreţuite”🙂 – nu sunt convinsă că toate experienţele de învăţare/formare pot fi cuantificate în bani.

    Dar cred că, pentru anumite domenii, un calcul de eficienţă a investiţiei poate fi un instrument util în perioada asta (poate susţine vânzarea/cumpărarea trainingului).

    S-avem experienţe faine în sala de training!

    Apreciază

    • philean

      Draga Diana,
      Multumesc pentru comentariu si pentru http://www.formare.info/corner (multumiri intregii echipe, de fapt – pentru ca am ce citi si obtin informatii utile intr-un mod placut).
      Revenind la problema mea, aceea a cuantificarii impactului unui serviciu furnizat (training, in general, dar si orice alte servicii de tip coaching, consultanta), recunosc sincer ca mi-ar placea sa pot calcula clar veniturile directe si indirecte determinate de rezultatele obtinute ca urmare a participarii la un curs a unui angajat dintr-o oarecare organizatie.
      Ceea ce incercam sa spun este ca aportul trainerului are caracter necesar, dar nu si suficient, pentru a conditiona o imbunatatire interna, de aceea mi-ar fi dificil sa identific niste corelari directe intre calitatea si pretul trainingului, competentele si implicarea cursantului, disponibilitatea si sprijinul managementului, pe o durata rezonabila de timp.
      Dar mai am timp sa inteleg cum sa cuantific efectele trainingului intr-o organizatie, nu? Sau poate trebuie sa invat de la altcineva.
      Numai bine,
      Cristina.

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s