Să credem …?? Să nu credem …??

De cîteva zile se vorbeşte întruna despre alegerile pentru Parlamentul European, şi se pare că încep să mă lase nervii.

Trăim într-o lume în care multora ne este greu să nu aflăm prea multe informaţii sau să ne ferim de bombardamentul permanent al celor care îşi fac iluzii că sînt mai grozavi decît membrii grupurile cărora li se adresează (gen politicieni, purtători de cuvînt, PR-işti, advertiseri, etc.). Mai există mass media, Internet, biblioteci, prieteni, predicatori şi cîte alte categorii (chiar şi eu, care nu mă mai mulţumesc să vorbesc cu mine şi cu ai mei – rude, prieteni, colegi, cunoscuţi, aşa că scriu pe „pereţi” ce îmi place şi ce mă doare).

Este rău? Sau nu?

Aşa pare că reiese din ce am scris deasupra. Era mai bine acum cîteva sute de ani, cînd vorba mergea mai bine din gură în gură decît prin alte metode? Sau acum 20 de ani în România, cînd era un succes să citeşti o revistă străină veche de vreo 2-3 ani? Sau (un exemplu din viaţa mea) să înveţi la facultate în anii ’80 ultimele noutăţi din manuale scrise de experţi ruşi în 1954?

Categoric, nu! Aş prefera oricînd şi oriunde să fie posibil ca fiecare să afle tot ceea ce îşi doreşte. Doar că orice lucru bun este fie ilegal, fie imoral, fie îngraşă, nu?!?  …🙂

Să fac o paranteză. Eu am avut o copilărie prelungită, adică, în ceea ce mă priveşte, mă consider adult începînd de pe la 24 de ani, deşi nici acum, la număr dublu de ani, nu posed chiar toate caracteristicile unui adult normal (adică am păstrat o serie de naivităţi specifice primei vîrste …). Aşadar, cînd eram copil încă (adică pe la 18 ani) am avut o discuţie cu o prietenă (colegă de liceu) despre Univers şi despre teoriile creării acestuia. Eu eram foarte mîndră de cîte citisem în domeniu (întotdeauna am visat la cai verzi pe pereţi…) şi îi tot spuneam de una, de alta … Iar ea (fire poetică, artistică, aparent aeriană) a avut o vreme răbdare să mă asculte, dar la un moment dat m-a întrebat: „Dar tu chiar crezi tot?” Nu am ştiut ce să-i răspund, aşa că am tăcut. Şi am cugetat. Cam vreo 7-8 ani. Şi am găsit cu greu răspunsul: „NU, NU CRED TOT!” Aici închid paranteza!

Şi revin la discuţiile despre alegeri. Sau despre orice altă temă, cînd fiecare îşi dă cu părerea altuia (preluată din ziare, talk-show-uri, sau oricum auzită la alţii).

Ştiu că fiecare are dreptul la opinie. Dar mi-ar plăcea ca fiecare să aibă opinia lui, nu să repete opinia altuia, pentru că fie nu poate, nu ştie sau îi este lene să gîndească.

Nu este uşor să gîndeşti de capul tău. Zicea cineva că, dacă ar prostia durea , ar fi un vacarm de gemete de durere peste tot.

Acum tac, să nu îî deranjez pe alţii cu durerile mele. Şi mergeţi la vot duminică!

Lasă un comentariu

Filed under Imbunatatire, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s