Despre copii – amintiri din copilărie

În acest semestru trebuie să citesc despre copii – mărturisesc că nu am experienţă în acest domeniu şi nici nu am crezut vreodată că mă poate pasiona ceva legat de copii.

Ca observator, întotdeauna i-am catalogat pe copii ca fiind cam parşivi – în sensul că reusesc să surprindă şi să profite de slăbiciunile celor din jur, bazîndu-se pe puterea lor de fiinţe „slabe” pentru a obţine atenţia necesară.

Acelaşi mecanism l-am observat şi la oamenii care arată bine şi care îşi folosesc, de cele mai multe ori în mod conştient, acest atu în relaţiile cu ceilalţi, pentru a obţine ceea ce vor.

Practic, se pare că înainte să învăţăm să comunicăm, avem deja experienţa de a-i manipula pe cei din apropiere!

Mai citeam o carte a lui Adler – iar el spunea că se pot înţelege multe despre un om, pe baza amintirilor din copilărie pe care acesta le poate evoca.

Aşa că vă împărtăşesc în continuare una din puţinele mele amintiri, iar cine poate trage ceva concluzii despre mine, mi le poate comunica – le aştept cu mare interes.

Îmi aduc aminte de o zi – era cald şi lumină multă, mergeam ataşată de mîna mamei pe o stradă foarte aglomerată, iar în jurul meu era o fojgăială de fel de fel de obiecte în mişcare – de culori deschise.  În jos vedeam picioare, pantofi, pietre de pavaj … În jur mulţi genunchi, sacoşe, materiale colorate – umbre, mişcări, raze de lumină – care mă oboseau şi mă speriau. Iar eu treceam prin acel spaţiu aglomerat, trasă fiind de mîna mamei. La un moment dat ştiu că am tresărit, pentru că m-am trezit că rămăsesem pe loc, cu mîna în sus, dar fără ca la capătul ei să mai existe ceva. Şi m-am speriat, am vrut să mă mişc dar mi-a fost frică, iar în acel moment am văzut o mînă liberă în dreptul capului meu, am apucat-o şi am mers liniştită mai departe.  Doar că după cîteva clipe, a început zarva în jurul meu – era gălăgie, cineva mă zguduia de umăr – şi am recunoscut-o pe mama, agitată, supărată, în timp ce eu strîngeam de zor mîna unei femei necunoscute.

Bineînţeles că mama m-a certat – doar îmi repetase de atîtea ori să nu vorbesc şi să nu mă duc cu persoane străine! Şi mi-a dezlipit mîna agăţată cu putere de palma disponibilă pe care mi-o găsisem, trăgîndu-mă cu putere spre ea. Apoi am plecat mai departe şi nu mai ştiu ce s-a mai întîmplat după.

Este una din puţinele mele amintiri din copilărie – nu aş putea spune cîţi ani aveam – poate 4, poate 5 ani.  Dar şi acum reţin ce pierdută mă simţeam înconjurată de toate acele obstacole care îmi obturau vederea – poate că nu este întîmplător că încă sufăr de claustrofobie … Şi că salvarea mea era mîna adultului care mă trăgea spre ieşirea din acel labirint.

Mai tîrziu am înţeles parţial situaţia – cînd i-am zis mamei de amintirea mea, ea mi-a spus că probabil mă luase la cumpărături şi, cum ea era veşnic grăbită, probabil că mergea prea repede, iar eu probabil am rămas din ce în ce mai în urmă, pînă ce mîna mea a alunecat din mâna ei. Iar panica mea şi găsirea soluţiei probabil că duraseră preţ de 3-4 paşi de-ai ei, pentru că ea nu m-a pierdut niciodată în viaţa ei (spre deosebire de tatăl meu, care frecvent mă pierdea pe traseu sau uita de mine cînd mă avea în grijă – dar asta este o altă poveste, pe care poate o voi spune cîndva).

Totuşi ceea ce nu am înţeles deloc, nici pînă acum, este de ce femeia de mîna căreia m-am agăţat nu a reacţionat în nici un fel. De ce m-a lăsat să o iau de mînă, de ce nu mi-a zis nimic, de ce a continuat să meargă cu un copil necunoscut care se ţinea de mîna ei?

Probabil că greşeala cea mai mare a adulţilor este că socotesc că ceea ce este logic şi raţional pentru ei este corect şi adevărat şi pentru copii, indiferent de situaţie sau de vîrstă. Poate că adulţii ar trebui să nu uite cum se vede lumea de la o înălţime de sub 1m, ce emoţii provoacă o serie de comportamente, pentru a reuşi să înţeleagă ce gîndeşte copilul şi să prevadă ceea ce se poate întîmpla în viitor.

Lasă un comentariu

Filed under psihologie, relatii umane, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s