M-am săturat!

Tocmai am primit un mesaj din Canada – cred ca toti aveţi cel puţin o rudă sau o cunoştinţă emigrată acolo, sau măcar cunoaşteţi sau aţi auzit ce cineva care are o rudă sau un prieten sau pe cineva ajuns acolo.

Nu am nicio prejudecată cu privire la emigrare sau imigrare – fiecare este liber să decidă pentru viaţa lui ce vrea să facă şi unde vrea să trăiască. Şi are dreptate şi cel care vrea să plece şi cel care vrea să nu plece din ţara lui, indiferent care ar fi cauzele sau motivele personale.

Deci nu mă voi lansa într-o pledoarie pro sau contra plecării sau rămînerii în ţară. Dar M-AM SĂTURAT să tot aud ce-i mai rău despre România de la cei care au decis la un moment să plece din ţară pentru a le fi mai bine, iar mesajul primit astăzi din Canada începe aşa: 

„Nu-mi iubesc ţara . Trebuie să fie aşa, din moment ce nu-mi vine decît să vorbesc urît despre ea. Să-i spun vorbe grele  în fiecare oră, în fiecare dimineaţă …..”

Şi continuă tot aşa – este vorba despre o „Scrisoare către ţara mea” scrisă de AlexandruTocilescu şi care a ajuns în Canada pentru a se întoarce în România. Cine nu o găseşte şi vrea să o citească în întregime, să-mi dea un semn şi i-o voi trimite. Dar eu simt nevoia să spun ce cred eu, pentru că, repet, M-AM SĂTURAT!

Şi nu este vorba de dl. Tocilescu şi de dreptul lui la liberă exprimare – nu este dorinţa mea de a avea o opinie faţă de cele scrise de el în respectiva scrisoare.

Ce nu înţeleg eu este de ce cei care au decis să trăiască în altă parte simt dorinţa, plăcerea sau nevoia de a împărtăşi şi circula astfel de texte. La fel, nu înţeleg de ce cei care pleacă decid să poarte cu ei în permanenţă neîmplinirile sau greutăţile pe care le-au avut vreodată şi nu îşi concentrează energia pe ce este bun şi frumos în noua lor viaţă. Nu înţeleg de ce, dacă se consideră puternici pentru că ne-au lăsat pe noi în urmă şi s-au realizat prin alte părţi, se comportă întocmai ca oamenii slabi ce caută continuu să-şi proiecteze în exterior regretele sau consecinţele propriilor acţiuni?

 Pentru că eu cred că ei se consideră superiori multora dintre cei rămaşi în ţară – doar au avut curajul de a se rupe de familie, au luat-o aproape de la zero într-o ţară străină, deci ar avea motive de laudă şi un bun nivel de stimă de sine.

Totuşi, nu se pot bucura de viaţa lor şi nu ne prea lasă nici pe noi s-o trăim pe a noastră, pentru că grija de cît de rău ne este nouă nu-i poate lăsa să fie fericiţi.

Eu m-aş bucura dacă toate aceste reacţii de la distanţă ar fi de încurajare, dacă în loc de tînguiri şi regrete aş auzi glume şi idei de îmbunătăţire, dacă veştile de acolo ar fi plăcute şi pline de noutăţi şi fapte bune.

Pentru că, aşa cum ziceam, eu M-AM SĂTURAT de regrete, nostalgie, comentarii negative, consolări şi haz de necazul altuia. Vreau dorinţa de mai bine, vreau energie şi acţiune, vreau să trăiesc de dragul prezentului şi al viitorului, fără comparaţii şi povara trecutului.

Şi vreau numai bine şi veşti bune pentru toţi.

Cu drag,
Cristina

Lasă un comentariu

Filed under Romania, Uncategorized

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s