Să nu risipeşti niciodată ceea ce nu poţi da înapoi!

În ultimele luni mă întreb mai des ca de obicei ce mai îmi rămîne de făcut. Eu trăiesc exclusiv pentru a mă simţi bine şi am un rezervor enorm de drag de viaţă. Doar că, indiferent de cît de mare ar fi, tot am nevoie periodic să găsesc surse pentru a-l reumple. Cel mai adesea mă încarc cu energia celor care îmi plac şi cu care, măcar pentru un moment, îmi intersectez viaţa, fie direct, fie indirect. Astfel, este la fel de important pentru mine să citesc ceva plin de înţelepciune sau doar de lirism, să discut cu o persoană pe care o simpatizez sau care doar îmi lasă o impresie bună, să lucrez cu cineva inteligent sau carismatic, să mă uit la cîmp, la cerul senin sau la ploaie, ca să recuperez energia consumată. Cum sînt o fiinţă foarte egoistă, de obicei încerc ca de cele mai multe ori rezervorul meu de optimism şi de plăcere să nu se golească prea mult, pentru că scopul meu în viaţă este să mă simt bine!

Şi totuşi, de ceva timp pare că mă paşte depresia, pentru că în jurul meu parcă dispar sursele de bine şi se înmulţesc sursele de rău.

De vreo 15 ani încoace visez la o carte despre îmbunătăţire, în care să povestesc cum văd eu viaţa, ca însumare a micilor bucurii aduse de mai bine. Iar azi de dimineaţă m-am trezit cu un gînd ce nu-mi da pace, pe care l-am enunţat ca pe o „poruncă” ce mi-ar părea bine să fie respectată de cei care am şansa (sau neplăcerea) să mă înconjoare: „Să nu risipeşti niciodată ceea ce nu poţi da înapoi!„.

Cînd cunosc pe cineva, eu, în naivitatea mea la care încă nu vreau să renunţ, îi acord 100% încredere. Astfel, cred ce îmi spune, îi răspund cu sinceritate, nu suspectez pe nimeni de gînduri ascunse, impostură, incompetenţă, minciună, … Chiar dacă se aprind beculeţele de alarmă, îmi asum prezumţia de nevinovăţie şi cred că oamenii sînt toţi egali şi buni, astfel că le şi îmi dau şansa de a porni o relaţie de la cel mai înalt nivel posibil de încredere. Mai departe, încrederea mea nu poate decît să scadă sau să se păstreze la acelaşi nivel. Ceea ce nu înseamnă că nu admit că oamenii greşesc – eu îmi sînt dovada vie – dacă ar fi să fac lista regretelor pentru ceea ce nu am făcut bine în anumite situaţii, probabil că ar ieşi cît un DEX!, ci doar că greşelile ar trebui să ducă la tragerea unor învăţăminte, pentru a nu le repeta cu ingenuitatea celui care uită instantaneu ce n-a fost bine, devenind astfel opac la orice formă posibilă de îmbunătăţire.

Cum spuneam, mă uit în jurul meu pentru a-mi acumula resursele de motivare pentru mai bine şi nu de puţine ori dau de oameni care nu reuşesc să gîndească. Cred că incapacitatea de a gîndi, de a decide pentru sine şi a accepta consecinţele acestor decizii (chiar atunci cînd nu produc plăcere) este ceea ce ne macină – ca omenire!

De mică am fost impotriva ideii de „turmă”. Manifestările au evoluat de la comportamente copilăreşti (cred că primii 25 de ani din viaţa mea au stat sub semnul lui „NU” – spus răspicat şi susţinut cu ardoare!) pînă la incapacitatea actuală de a mă identifica cu vreo majoritate. La începuturile mele introspective, nu mă înţelegeam şi nu mă acceptam – mi se părea inexplicabilă nevoia mea de a nu mă asimila cu grupul, chiar dacă întotdeauna am preferat să stau mai în spate, pentru a nu atrage chiar toate privirile asupra mea şi a refuzului meu de a mă încolona pentru a merge în aceeaşi direcţie cu ceilalţi (aceste începuturi de care vorbesc aveau loc prin anii 1980 – şi poate este de înţeles că aveam o reacţie instinctivă de respingere faţă de normele impuse de comunismul deşănţat din acele vremuri). Mai apoi am înţeles că indiferent de regim, cele mai valoroase lucruri în viaţa noastră sînt libertatea, independenţa, capacitatea de a gîndi şi de a lua decizii menţinîndu-ne pe cît posibil un liber arbitru care să fie responsabil de viaţa pe care o ducem.

Astfel, eu îmi propun să nu risipesc ceea ce nu pot da înapoi. Nu pot da înapoi timpul care trece, sănătatea care nu se reface instantaneu şi fortuit, florile ofilite, vorbele care au zburat, speranţele neîmplinite, pădurile dispărute, fericirea celor care se lasă copleşiţi de răutate şi cred că plata poliţelor este cel mai de preţ mijloc pentru a avea succes în viaţă.

Oare ce i-ar costa pe oameni să fie sinceri, să nu mai dea vina pe alţii pentru propriile greşeli, să nu mai plătească răul cu aceeaşi monedă, să nu mai dărîme înainte de a se gîndi la ceea ce ar putea creşte în loc, să nu mai critice greşelile altora atîta vreme cît ei nu au nicio iniţiativă şi nu fac nimic să fie mai bine?

Recunosc că doare rău cînd îţi asumi consecinţele unei greşeli (şi poate costa mult!), că este greu să taci şi să faci cînd toţi în jur excelează prin vorbe şi nu prin fapte, că apar dezamăgiri şi insatisfacţii faţă de ceea ce ar fi putut să fie dacă …

Dar cred că ar durea mult mai tare să constaţi la un  moment dat că ţi-a trecut timpul lăsîndu-ţi un gust amar, că te-a măcinat invidia, că nu ai avut timp să te simţi bine pentru că ai vrut să demonstrezi ceva cuiva – care însă nu-ţi poate da nimic înapoi din ceea ce ai risipit pe parcurs.

Azi mă simt bine. Azi cred că ne poate fi mai bine, dacă vrem. Sper să gîndiţi ca mine, măcar cîţiva.

Numai bine,
Cristina

2 comentarii

Filed under Imbunatatire, prietenie, psihologie, relatii umane, Romania

2 responses to “Să nu risipeşti niciodată ceea ce nu poţi da înapoi!

  1. philean

    Multumesc pentru comentariu – cine citeste ce scriu vede ca oscilez intre satisfactie si insatisfactie, bucurie si depresie, optimism si pesimism. Dar de cele mai multe ori suma starilor mele este pozitiva, pentru ca cine are ce da celorlalti este o persoana puternica, care se incarca si se consuma precum bateria, fara sa moara daca este bine intretinuta!
    Bine macar ca nu sint singura!
    cu drag,
    cristina

    Apreciază

  2. Cristina Tauber

    Sunt incantata de gandirea ta,incerc si eu sa promovez proactivitatea in randul persoanelor care ma inconjoara!Sunt sigura ca vom reusi chiar daca suntem priviti sceptic si se crede ca putem avea ceva avantaje din promovarea binelui!
    Chiar avem avantaje=Optimismul starii de bine!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s