Dacă aş avea vreo putere, le-aş cere tuturor să scrie corect şi cu diacritice!

Din ce am mai scris pînă acum se poate observa că am rămas adepta ortografiei cu î din i, cu excepţia familiei de cuvinte român, România etc. şi a numelor proprii cu grafia aleasă de cei în cauză.

De ce?

Răspunsuri ar fi cel puţin două.

Primul este legat de revolta mea faţă de felul în care, la începutul perioadei de democraţie originală din România, o decizie internă (foarte contestată de altfel la momentul luării ei, de mari lingvişti din România) a unei organizaţii (fie ea şi Academia Română!) a fost preluată şi introdusă cu forţa în tot sistemul naţional de educaţie şi în administraţia publică!

Al doilea este legat şi de comoditate – mi-este mai uşor să scriu aşa cum am învăţat la şcoală!

Mi-aduc aminte de bunicul meu care niciodată nu a acceptat să renunţe la „sunt” şi la „â” din „a”, spunînd că noile reguli de scriere sînt comuniste şi trebuie respinse apriori. Sper că nu mă va acuza cineva vreodată că am simpatizat comunismul, pentru că nu am acceptat cu entuziasm revenirea (recomandată!) la regulile anterioare.

Nu îi judec pe cei care fac ce li se spune fără să gîndească, deşi sînt prea mulţi (pentru gustul meu) şi nu ar avea ce pierde dacă ar gîndi mai mult. Ei respectă nişte reguli impuse, măcar sînt dispuşi să respecte nişte legi în ţara asta!

Dar nu mă pot abţine să nu-i judec pe cei care se cred nişte gînditori autentici, cu preocupări „adînci”, dar care, prin greşelile de limbă şi de ortografie, îşi arată nivelul real de educaţie şi de cultură.

Şi să vă spun ce m-a deranjat atîta încît să mă apuc să scriu pe blog! Ieri am primit unul din multele mesaje care circulă pe e-mail cu „chestii” simpatice – ppt-uri cu locuri minunate, bancuri, cugetări sau filmuleţe haioase. Se numea „4 Legi ale sipiritualitatii…in India” – poate l-aţi primit şi voi. Mi s-au părut interesante şi am vrut să aflu mai multe. Aşa că am dat o căutare după respectiva sintagmă şi am nimerit peste mai multe site-uri cu preocupări – să le zic – specifice: spiritualitate orientală, filozofie, self-help şi altele.

Aşa am dat peste „povestiri cu talc”, peste „reancarnare” şi altele de acest gen.

Cu ceva vreme în urmă erau nişte afişe prin oraş despre „reantalnirea de după 20 de ani” – nu mai mi-aduc aminte a cui, dar mi-aduc aminte că mă enerva instantaneu anunţul respectiv. Ca să nu mai spun de ziarele în care am citit de legile care „sânt” adoptate pe bandă rulantă sau altele de acelaşi fel!

Poate mi-am greşit jobul şi ar trebui să mă duc la vreuna din organizaţiile care se ocupă cu monitorizarea mass-media pentru numărarea greşelilor de limbă, pentru că nu aş avea nicio clipă liberă!

Ce vreau totuşi să spun? Eu cred că lucrurile mici ne fac viaţa frumoasă! Amănuntele fac diferenţa dintre un om cu bun simţ şi unul fără! Iar respectul celorlalţi apare dacă îi respecţi la rîndul tău pe ceilalţi. Pentru mine folosirea cît mai corectă a limbii (în scris sau oral)  este o dovadă de bun simţ şi de respect. Iar agresiunile constante din jurul meu mă deranjează şi îmi consumă din energia pozitivă, mai ales dacă este vorba de greşelile celor care se plasează în spaţiul public!

Dorinţa mea ar fi să am o baghetă magică cu care să-i fac pe toţi să fie mai atenţi la folosirea limbii române – să scrie cu diacritice, să respecte regulile de bază gramaticale, ortografice, ortoepice şi de punctuaţie, să evite barbarismele, pleonasmele, paronimele şi multe alte greşeli de limbă relativ comune ….

Şi mă includ şi pe mine în grupul celor care mai greşesc. Errare humanum est, nu?

Dacă este cineva de acord cu mine, am rugămintea să dea mai departe mesajul meu, măcar printre bloggerii români care folosesc limba română!

Dacă nu, aştept criticile mai jos.

Numai bine,
Cristina.

PS Astăzi am dat tot pe Internet peste un proverb foarte interesant despre muncă, pe care îl transcriu aici în versiunea „originală”:  „cinei harnic si munceste are tot ce asi doreste”. Ar fi de rîs, dacă mai are încă cineva rezerve de bună dispoziţie … (21 ianuarie 2011)

3 comentarii

Filed under Romania

3 responses to “Dacă aş avea vreo putere, le-aş cere tuturor să scrie corect şi cu diacritice!

  1. Pingback: Cum ne „citesc” ceilalţi? | Philean's Weblog

  2. Pingback: Lean Blog » Blog Archive » Lean şi valoarea adăugată (continuare)

  3. Pingback: Dacă aş avea vreo putere, aş cere tuturor să scrie corect şi cu diacritice! - Ziarul toateBlogurile.ro

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s