Cu plăcere şi cu regrete …

Ieri am încheiat o colaborare (mai repede decît fusese iniţial planificat!) într-o echipă de proiect POSDRU. Ca în orice astfel de situaţie, este uşor de presupus că au existat ceva motive care să grăbească deznodamîntul, mai ales că finalul fusese previzibil de ceva vreme, chiar dacă nu a fost vorba decît de-o „alăturare” de cîteva luni în echipa respectivă …

Oricum, nu este intenţia mea de a discuta aici despre cauze, despre implementarea proiectelor POSDRU sau despre management de proiect. Altceva a constituit surpriza şi determină regretele de care vorbeam în titlu!

Surpriza a fost grupul ţintă din proiect – studenţi!

Eu nu prea am experienţă în a lucra cu tinerii şi nici nu mă pot lăuda că accept uşor entuziasmul, aroganţa sau insecuritatea unora dintre ei – prefer să lucrez cu adulţi, poate unde mi se pare că sînt mai echilibraţi, că îi înţeleg mai bine, poate pentru că uneori cred că eu m-am născut adult (mi-a displăcut profund perioada copilăriei şi tinereţii – dependenţa, lipsa de siguranţă, faptul că tot timpul trebuia să demonstrez ceva celorlalţi)!

Deci, în acest proiect în care am lucrat pentru cîteva luni am avut, după multă vreme, ocazia să intru în contact cu tineri studenţi.

Am mai avut acum vreo 3-4 ani un curs pentru studenţi – şi mi s-a părut extrem de simplu să lucrez cu ei (tema era nouă pentru ei, au acceptat convenţiile de limbaj şi metodele discutate fără comentarii, s-au implicat în activităţile propuse fără impotrivire şi fără prejudecăţi, totul a mers uşor şi plăcut – aproape fără efort pentru mine!).

Dar am avut şi o mulţime de contacte cu noi absolvenţi angajaţi, lovindu-mă de aşteptările lor nerealiste, de nepriceperea de a respecta termene, de incapacitatea lor de a face bine ce li se dă de făcut, chiar dacă nu era vorba de lucrări de super-cercetare, de superficialitate şi  lipsă de interes.

Acum, ca „tînără” studentă, văd pe propria piele indiferenţa reprezentanţilor sistemului naţional de educaţie faţă de necesităţile studentului, care, pe lîngă pomparea de cunoştinţe, ar trebui cumva familiarizat cu ceea ce urmează în viaţa reală de „adult”.

Introducerea fiind făcută, revin la punctul de pornire – plăcuta întîlnire sporadică şi de scurtă durată cu studenţii – naivitate în faţa vieţii, un conformism pe care-l cred ei aducător de succes dar care nu face altceva decît să tocească instinctele sănătoase ale celor care au reuşit să înveţe să gîndească şi care din nefericire vor uita curînd, în încercarea de a fi ca ceilalţi!

Să fie ei responsabili pentru situaţie? În nici un caz – imită doar ceea ce văd la ceilalţi, crezînd că este reţeta succesului. Mesajul meu este să gîndească cu capul lor! Să încerce să „digere” ceea ce primesc, să verifice, să nu creadă fără să cerceteze, să ia aminte că viaţa este prea scurtă pentru a repeta greşelile altora şi să aibă încredere să greşească, dar să nu uite că repetarea greşelii se pedepseşte – nu de cineva anume, ci de viaţă, pentru că timpul pierdul nu se mai întoarce.

Întotdeauna am avut repulsie pentru conformism şi pentru ideea de „turmă”. Chiar copil fiind, nu făceam niciodată ca ceilalţi. De ce? Încă mai caut cauzele, ca un mic Freud. Mi-a folosit? Eu zic că da, chiar dacă fericirea mea nu seamănă cu modelul general acceptat. Este bine? Pentru mine da, deocamdată. Mai tîrziu voi mai vedea.

Ce credeţi?

Numai bine,
cristina

2 comentarii

Filed under psihologie, relatii umane, Romania, Uncategorized

2 responses to “Cu plăcere şi cu regrete …

  1. Mariana petcu

    Am descoperit cu bucurie blogul tau si articolul despre studenti. Din pacate ai foarte mare dreptate in ceea ce priveste modul in care ei considera ca succesul lor depinde de felul in care reusesc sau nu sa imite ceea ce vad la adultii din jurul lor.
    Te-ai intrebat de ce exista la atat de multi oameni spiritul de turma? Pentru ca si eu m-am intrebat de multe ori si nu am reusit sa gasesc un raspuns, cel putin nu unul in parametrii acestei existente.
    Ma bucur ca esti o neconformista si ca ai curajul sa ramai asa. Sunt convinsa ca esti mult mai fericita decat multi alti oameni care incearca sa atinga modelele promovate de societate. Iti doresc sa ramai mereu asa si sa te bucuri de faptul ca nu faci parte din turma.

    Cu drag
    Mariana petcu

    Apreciază

  2. tina rusu

    Tot cu regrete …… ca nu am avut timp sa ne cunoastem ca ….oameni in primul rand si apoi ca membri trecatori in echipa de proiect.
    Intamplator am ajuns pe blogul tau si am ramas profund miscata de modul in care privesti oamenii ,dar mai ales felul in care te dezvalui oamenilor ……
    Regret ca am ratat ocazia sa cunosc un …om deosebit …….

    Iti doresc numai bine ,
    Tina

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s