V-aţi gîndit vreodată să vă analizaţi conţinutul pungii de gunoi, înainte de a o arunca la tomberon?

Am mai multe motive care mă fac să vă fi pus întrebarea de mai sus. Într-o ordine oarecare, ar fi următoarele:

  1. Acum ceva vreme scriam despre viaţa fără risipă şi despre responsabilitatea socială, pentru că eu chiar cred că îndemnul „Să nu risipeşti niciodată ceea ce nu poţi da înapoi!” ar trebui urmat de noi toţi.
  2. Se apropie de noi cerinţele obligatorii de selectare a deşeurilor, pentru a contribui la reciclarea cît mai multor materiale.
  3. Costurile cresc, unele salarii au scăzut, şi totuşi statisticile arată că la nivel european o persoană generează cam o jumătate de tonă de deşeuri pe an (din care în România se reciclează cam 1% – date la nivelul anului 2009).
  4. Astăzi am citit despre o iniţiativă „Soap That Saves Lives”, iar cel care a pornit în această direcţie (Derreck Kayongo) spune că „It’s not good enough for us to complain about what other people aren’t doing for us. It’s important that we all band together, think of an idea and pursue it.” Ceea ce pare la îndemîna noastră, a fiecăruia.
  5. La baza metodologiei Lean stă o carte al cărei titlu mă fascinează – se numeşte „Learning to See” şi porneşte de la ideea că mulţi dintre noi suferă de cecitate cronică în ceea ce priveşte elementele minore ale vieţii noastre şi ale mediului în care trăim.

Să vă dau un exemplu, că tocmai am terminat sesiunea! Dacă este la mijloc ceva considerat important (de exemplu un examen în sesiunea unui student), atunci studentul se mobilizează, caută surse de ajutor, învaţă şi cîte 20 de ore pe zi … În schimb, pe parcursul semestrului, cîţi pot spune cu mîna pe inimă că citesc şi se preocupă continuu pentru ca materiile de studiu să fie treptat cunoscute şi aprofundate înainte de momentul intrării în sesiune, iar toate temele care nu au o dată fixă de predare sînt gata înainte de a se intra în criza de timp de dinaintea termenului de predare? Şi nu mă refer la ceea ce ne propunem să facem, în varianta ideală, ci la comportamentele reale de zi cu zi ale majorităţii studenţilor. Dacă materia pentru respectivul examen nu este cea care într-adevăr ne pasionează şi fără de care credem că nu putem să trăim (deci nu e vorba de ceva esenţial pentru noi), dacă pe parcurs apar alte urgenţe (stabilite în funcţie de criterii mai mult sau mai puţin obiective), dacă mai este timp berechet pentru a nu simţi urgenţa unui termen sau presiunea unei situaţii, atunci de obicei mulţi cedăm impulsului de a crede că „merge şi aşa”, că nu se termină lumea dacă ne luăm o zi de vacanţă sau dacă amînăm un pic ceea ce nu este important la acel moment. Iar cei care au scris cartea nu sînt români, deci nu se refereau strict la naţia noastră, ci la un comportament tipic uman! Deci pentru lucrurile mici din viaţa noastră avem nevoie de o lupă şi de dorinţa de a le „vedea”, pentru că însumate ne consumă mai mult timp ca marile evenimente la care luăm parte şi deci de ele (mici, dar multe) depinde calitatea vieţii fiecăruia dintre noi.

Revenind la conţinutul pungii de gunoi, vă propun să vă imaginaţi că ar fi vorba de o pungă virtuală, în care se adună tot ceea ce aruncăm într-una din zilele noastre.

Pentru că de regulă este mai uşor de vizualizat dacă este vorba de deşeuri tangibile, atunci ar fi util de făcut un exerciţiu din cînd în cînd (o adaptare de Work Sampling ( ;) ), pentru a ne da seama din ce se compune jumătatea de tonă de gunoi pe care producem anual.

De exemplu, citeam prin 1995 sau 1996 o carte adresată managerilor, referitoare la principiile ecologice pe care ar trebui să le includă în modul lor curent de lucru. Se spunea acolo despre managementul ciornelor într-o organizaţie şi despre renunţarea la paharele şi recipientele de plastic în favoarea celor tradiţionale, din sticlă sau porţelan. Întrebarea mea la acel moment a fost cea legată de impresia făcută terţilor: „Oare clienţii nu vor crede că sîntem nişte sărăntoci care nu au bani nici să cumpere un top de hîrtie sau nişte pahare de plastic?. Azi mă întreb dacă aş vrea să lucrez cu astfel de clienţi!

La fel, citeam acum cîteva săptămîni despre nişte statistici referitoare la cantitatea de alimente care se aruncă în România după ce au fost cumpărate în cantitate prea mare pentru a fi folosite în gospodării – care indicau proporţii semnificative! Deci mulţi cumpără mai mult decît pot mînca şi apoi trebuie să arunce parte din ceea ce au cumpărat.

Nu vreau să vin aici cu observaţii de genul „unii nu au ce mînca şi alţii aruncă mîncarea la gunoi”, pentru că de fapt ce mă deranjează pe mine este doar faptul că nu „vedem” pădurea din cauza copacilor şi nu ne dăm seama de imensele pierderi însumate care apar pe flux. Astfel, am putea face un calcul simplu: să iau blocul în care stau eu – adică 240 de apartamente. Dacă fiecare familie aruncă doar o felie de pîine pe zi, timp de o lună, ar însemna 240 x 30 = 7200 de felii, deci vreo 720 de pîini – adică aprox. 250 euro/ună, ce pot fi transformaţi în costuri de materiale, energie, transport, manoperă etc. şi la care se adaugă alte costuri – salubritate, procesare deşeuri curăţenie, dezinsecţie etc. Iar dacă facem calcule la nivel de oraş sau pentru un an, vom ajunge la valori din ce în ce mai impresionante. Şi totul începe cu o felie de pîine …

Dar dacă ne gîndim la pierderile cronice ale restaurantelor care nu lucrează în sistem Just in Time, ale magazinelor ce vînd produse perisabile, ale companiilor aeriene care obişnuiau să dea pasagerilor sare, piper şi zahăr şi alte obiecte de uz individual fie că avea cineva sau nu nevoie de ele, ale primăriilor care „uită” becurile aprinse pe timpul zilei sau care udă străzile chiar înainte să plouă şi exemple mai pot fi nenumărate, începe parcă să se întrezărească dimensiunea reală a pierderilor curente pe care le acceptăm ca fiind ”normale” pentru că fie nu avem cum să le cuantificăm imediat, fie că noi avem o contribuţie atît de mică încît preferăm să o trecem cu vederea.

Dar putem trece şi la conţinutul imaterial al coşului nostru de gunoi. Zilnic pierdem timp – şi intenţionat (pentru că decidem să facem ceva inutil dar plăcut, în loc de ceva util şi plăcut ( :)) ), şi neintenţionat. Îmi veţi spune că în a doua situaţie este o pierdere inerentă, pentru că nu depinde de noi, ci sîntem puşi de alţii în situaţia de a pierde timpul! Iar eu vă voi sugera să aplicaţi metoda „5 De ce?”, pentru a verifica dacă într-adevăr este corectă motivaţia sau există şi alte cauze, asupra cărora liberul arbitru al fiecăruia are control deplin.

La fel, ne putem gîndi la risipa de entuziasm, fapte bune nesolicitate şi nenecesare (prototipul acestora fiind situaţia din bancul cu Bulă şi batrînica pe care a trecut-o strada!) sau, dimpotrivă, la afluenţa de gînduri negative, conflicte, învinuiri, etc. Dacă am putea cuantifica în ani de viaţă efectul tuturor acestor situaţii banale de zi cu zi – cam cum se face în cazul fumatului, cînd speranţa de viaţă scade corespunzător intensităţii şi duratei viciului – ar putea să apară la un moment dat mesaje subliminale în media, care să spună „O clipă de supărare te îmbătrîneşte cu trei luni!” sau „O insultă te costă 2 ani de viaţă!”.

Deci eu v-aş propune să vă gîndiţi din cînd în cînd la ceea ce aruncaţi la gunoi în zilele pe care nu le veţi ţine minte, pentru că nu se deosebesc prin nimic de multe altele considerate „normale”.

Şi mai ales mi-ar plăcea să vă doriţi să vedeţi detaliile vieţii de zi cu zi, pentru a putea decide în cunoştinţă de cauză încotro vreţi să vă îndreptaţi, înainte ca valul vieţii să vă ia şi să vă ducă cine ştie unde (pentru că mulţi joacă jocuri de noroc, dar nu toţi cîştigă!).

Numai bine,
Cristina

Lasă un comentariu

Filed under Lean, responsabilitate sociala, Romania, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s