Un exemplu de comunicare incorectă ….

Pe vremuri se spunea că hîrtia suportă orice …

Iar examenele din ultima vreme şi perlele colectate cu fervoare din lucrările absolvenţilor de liceu sau ale candidaţilor de profesori titulari de catedre arată că sintagma de mai sus îşi menţine încă actualitatea.

Iată doar nişte exemple mai recente:

„Autoarea Nichita Stănescu …

Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

Din lumea satului tîsnesc figuri memorabile ca: pupaza, ciresul si altele care au completat actiunea operei.

Cetățeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obișnuit, adică bețivul român

Cetățeanul turmentat este reprezentat în lumea reală de omul obișnuit, adică bețivul român.

Prin excelenţă, Eminescu rămâne un poet romancier.

Subiectu consta in efermitatea poetului in contrast cu natura.”

Am găsit aceste „perle” (şi am ignorat multe altele!), după o scurtă căutare pe Internet.

Aşa că nu numai hîrtia suportă orice, ci mai nou şi Internetul suportă orice!

Eu iubesc Internetul – de fapt nu mijlocul în sine, ci posibilitatea de a avea acces la informaţiile care mă interesează, mai simplu şi mai rapid ca înainte. De exemplu, pentru o traducere, cu 2-3 mişcări găsesc definiţii, sinonime, expresii în care se utilizează termenul respectiv şi alte soluţii care îmi vin în ajutor. Cînd am început eu să traduc (în 1990!), aveam în jurul meu mai multe dicţionare – cel general, cel specific, cel de sinonime sau antonime, dicţionarul frazeologic etc., iar căutarea putea să însemne şi jumătate de oră pentru a găsi variantele posibile pentru traducerea unui termen! Iar dacă schimbam limba de traducere, trebuia să schimb setul de dicţionare – deci spaţiu, muncă, bani investiţi în dicţionare …

Deci iubesc Internetul pentru că îmi uşurează munca şi pot avea acces la informaţii mai greu accesibile în alt mod. Şi m-am abonat ca să primesc ultimele informaţii din diferite domenii, pentru a fi la zi cu ultimele noutăţi …

Dar, ca în orice situaţie, există şi reversul medaliei, adică partea neplăcută, pastila amară pe care trebuie s-o înghiţi dacă vrei să obţii un avantaj, pentru că doar se ştie că  ” Ceea ce este bun în viaţă este fie ilegal, fie imoral sau … îngraşă … .”

Ieri am primit o informaţie despre un comunicat de presă cu următorul titlu: „Salariaţii români pierd mai mult de 5 săptămîni pe an pentru a căuta documentele de care au nevoie”.  Mi s-a părut super interesant titlul, aşa că am vrut să aflu mai multe. Am vizitat pagina unde fusese postat respectivul comunicat şi am aflat că este vorba despre datele „unui studiu efectuat de specialiştii din cadrul PriceWaterHouseCoopers”, aşa că mi-am dorit să ştiu şi mai multe. Am intrat deci pe pagina de Internet a firmei care trimisese respectivul comunicat, dar, din nefericire, nu am reuşit să aflu mai nimic despre relevanţa datelor prezentate – nu apărea perioada efectiării studiului, nici metoda de realizare a studiului. Dar aveam acces la Internet! Am dat o căutare şi am găsit datele preluate în comunicatul de presă şi aceleaşi nedumeriri ale multora pe forumuri şi în comentarii: „Ştie cineva din ce an este studiul?  Ştie cineva unde se află textul raportului studiului? Ştie cineva cum a fost realizat?”

Dar m-am gîndit că poate nu ştiu eu sa găsesc informaţia relevantă, aşa că l-am contactat pe cel care semnase comunicatul de presă, care a avut amabilitatea  de a-mi răspunde, dîndu-mi o sursă a datelor pe care le preluase. Am vizitat şi acea sursă, iar căutarea m-a dus la aceleaşi discuţii referitoare la existenţa studiului şi la valabilitatea rezultatelor. De fapt, se pare că este vorba de un studiu făcut prin anii ’70, de firma  Coopers & Lybrand – pe vremea cînd încă nu exista PriceWaterHouseCoopers, iar concluziile de acum vreo 40 de ani au fost transmise „din gură în gură” (şi, cum spunea cineva într-un comentariu, au intrat în „folclorul” urban). Iar raportul propriu-zis al studiului nu se află nicăieri – probabil doar în vreo arhivă nedigitalizată încă!

Deci, de la această situaţie (se pare că a existat un studiu realizat în SUA în anii ’70 de Coopers & Lybrand, în care apărea concluzia că într-o organizaţie, în medie, 5 săptămîni pe an este durata necesară pentru a căuta documentele rătăcite, pierdute, distruse etc.), la titlul „Salariaţii români pierd mai mult de 5 săptămîni pe an pentru a căuta documentele de care au nevoie” este o foarte mare distanţă!!!!!!

Acesta este Internetul! Este locul unde, alături de materiale şi date utile,  înfloresc fără niciun fel de restricţii publicitatea înşelătoare, impostura, incompetenţa, manipularea, minciuna, plagiatul etc.

Nu mă pricep, dar mi-ar plăcea să am nişte filtre pe motoarele de căutare care să-mi permită să elimin din căutare textele similare în proporţie de peste 80% dar scrise de autori diferiţi, datele perimate, versiunile intermediare ale unor materiale, să pot ordona cronologic şi în funcţie de gradul de similaritate  rezultatele căutării etc., nu doar să blochez accesul la materiale pornografice sau să exclud anumite cuvinte sau domenii.

Ce credeţi?

Numai bine,
Cristina

Lasă un comentariu

Filed under comunicare, incompetenta, Internet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s