Despre facultatea de psihologie şi psihologi (2)

Pentru că perseverenţa întotdeauna îşi arată roadele, iată-mă promovată în anul III! Adică la sfîrşitul acestui an universitar voi putea obţine diploma de licenţă în psihologie!

Doar că fructele nu sînt la fel de gustoase pentru toţi, ba uneori se usucă înainte de a se coace sau cad şi se strică …

Deci, am ajuns în anul III – nu a fost uşor, ci un adevărat test de anduranţă!

Nu este vorba neapărat de rezistenţa la programul încărcat – deoarece cînd am decis să merg la a doua facultate, îmi asumasem deja nevoia de timp pentru studiu.

Nici măcar nu mă refer la modul în care este făcută programa – cu părţi relativ identice, care se repetă la diferite materii. Pot accepta că se mai întîmplă ca una şi aceeaşi teorie să poată fi abordată în mai multe contexte, deşi, în lipsa standardizării terminologiei, apare cu denumiri diferite (noroc cu autorul, că aşa recunoşti că este vorba de aceeaşi teorie, nu de mai multe!).

Sau aş mai putea aminti calitatea indigestă a suporturilor de curs furnizate de „profesori”  – pe principiul protecţiei dreptului de autor (în ciuda studenţilor, aş putea spune), fişierele respective au un conţinut la fel de incoerent ca şi forma (şi ca şi gîndirea celui care le-a pregătit, aş mai adăuga eu!). Şi să nu uit să menţionez vocabularul utilizat în unele materiale – pentru că, pe lîngă rolul de suport de curs, este clar că au rolul de a furniza neologisme de inclus în DEX-ul limbii române (i-am rugat pe mulţi să mă ajute cu conjugarea verbului a asuma – cum să fie la indicativ prezent, persoana I singular: eu „asum” sau eu „asumez”??????, sau să îmi explice diferenţa dintre factorii de mediu şi factorii environmentali, dar încă nu am obţinut nişte răspunsuri clare! Aş mai putea aminti de arousalul in sistemul nervos sau de mulţi alţi termeni la fel de expliciţi!)

Dar cînd ziceam de testul de anduranţă din cei doi ani de studiu precedenţi, nu voiam să mă refer la toate aceste aspecte la care oarecum mă aşteptam, pentru că discuţiile despre sistemul de educaţie din România nu au cum să creeze aşteptări prea înalte celor care de nevoie sau de voie ajung să devină parte a lui.

Adevăratul test de anduranţă este să suporţi mediocritatea şi auto-suficienţa celor care se cred îndreptăţiţi să ocupe un post în faţa studenţilor. Mai mult, toţi cei pe care a trebuit să-i suport pînă acum au doctorate în psihologie! (Ca să fiu dreaptă însă, au fost şi vreo 2 persoane pînă acum, care au avut – faţă de ceilalţi – cîteva trepte în plus la nivel profesional şi personal).

Şi mai am un an! Dacă voi mai rezista, veţi afla la un moment dat.

Tot ce vă doresc este să nu ajungeţi să aveţi experienţe similare!

Numai bine,
Cristina

2 comentarii

Filed under psihologie, Romania

2 responses to “Despre facultatea de psihologie şi psihologi (2)

  1. adrian

    buna,
    eu am terminat anul acesta psiho, dar am urmat cursuri FF si am fost scutit
    de arhisuficienta…..
    am vazut doar manuale… lucrari…. scrise

    Multa bafta in continuare🙂

    Apreciază

    • Multumesc mult, Adrian!
      Acum trec prin incercarea de a-mi gasi un profesor binevoitor care sa accepte sa ma indrume pentru pregatirea lucrarii de licenta, doar ca se pare ca nu merge abordarea la distanta, ci doar cea cu periuta la purtator …
      Iar cum eu sint o perioada la distanta in mod fizic, sper sa reusesc cumva sa rezolv si aceasta provocare!
      numai bine,
      Cristina

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s