Lucruri mici şi lucruri mari

Acum mai bine de un an am avut un picior în ghips. Nu a fost ceva foarte grav – doar o gleznă luxată, dar bine luxată, aşa că pentru o săptămînă am ţopăit într-un picior, sprijinindu-mă de o cîrjă. Mi-era greu să mă deplasez, să mă aplec, să fac o serie de mişcări pe care de obicei le realizăm în mod inconştient, fără dificultate şi fără să ne mai gîndim la ele. Aşa că am devenit parcă dintr-o dată conştientă de modul în care execut mişcările şi de rolul lor. Înainte de a face vreo mişcare, evaluam riscurile şi efectele, comparîndu-le cu consumul necesar de resurse, iar de-abia apoi luam decizia de a face sau nu mişcarea. Dintr-o dată, parcă orice nimic a devenit ceva deosebit de important pentru mine!

După ce am reuşit să merg iarăşi folosind ambele picioare, am fost la un curs despre defectologie şi despre nevoile speciale ale celor care au un tip oarecare de disfuncţionalitate la nivelul corpului sau la nivel mental.

La curs ni s-a propus să facem un exerciţiu – să ne acoperim ochii cu o bandă neagră şi să încercăm să trăim acasă o zi, sau măcar o oră, ca şi cum nu am avea vedere. Chiar dacă exerciţiul pare relativ uşor (acasă cunoaştem în detaliu cadrul, forma şi poziţia obiectelor, distanţele etc.), în realitate totul este mai greu decît ne-am închipui. Chiar şi cele mai simple activităţi casnice devin o provocare, atunci cînd trebuie să le facem altfel decît ne-am obişnuit. Închideţi ochii şi încercaţi să vă pieptănaţi, să turnaţi apă într-un pahar, să alegeţi din portofel două bancnote (să zicem una de 1 leu şi una de 50 de lei), să aprindeţi aragazul sau să puneţi pastă de dinţi pe periuţă. Dar dacă cineva din casă ar pune pasta de dinţi în altă parte decît acolo unde este de obicei locul ei? Sau dacă ar lăsa pe jos în hol nişte obiecte „neidentificate”? Ce s-ar întîmpla? Ce aţi face?

Înainte de Crăciun, pe cînd pregăteam sarmalele şi cozonacii, m-am tăiat destul de rău la un deget – timp de vreo săptămînă, de cîte ori mă spălam pe mîini sau atingeam degetul din greşeală, se desfăcea rana şi mai curgea cîte o linguriţă de sînge, deşi era bandajat şi imobilizat cu o bucată zdravănă de leucoplast. După vreo trei săptămîni,  s-a vindecat degetul, dar între timp iarăşi am avut ocazia să conştientizez orice micro-mişcare, pentru a mă împotrivi automatismelor instinctive, astfel încît să pot apuca lucrurile cu cealaltă mănă, să mă spăl fără să-mi ud un deget, să mă îmbrac fără să îndoi degetul şamd.

Cînd ne doare capul, glumim spunînd că e de bine, doar avem cap, nu? Cînd răcim sau cînd urcăm pe munte, ne dăm seama ce important este să ne putem controla respiraţia.

Poate aţi avut şi voi astfel de evenimente, care v-au făcut ca, pe perioade mai scurte sau mai lungi, să vă confruntaţi cu situaţii în care nu aţi putut avea la dispoziţie toate simţurile sau nu aţi putut conta pe toate abilităţile voastre – pe care le consideraţi „normale”.

Dacă totul merge bine, tot ceea ce putem face ni se pare neimportant – respirăm, vorbim, vedem, mirosim, ne mişcăm, gîndim, auzim, simţim şamd. Imediat ce se întîmplă ceva neaşteptat, multe din lucrurile minore devin esenţiale – şi doar în aceste momente putem aprecia semnificaţia şi relativismul tuturor lucrurilor care fac parte din viaţa noastră.

Dar să ne gîndim şi la ceilalţi. O vorbă rea –  care zboară fără rost, o privire piezişă, o glumă răutăcioasă – amănunte, nu? Neimportante, minore, fără relevanţă, nimicuri… Dar dacă le primim noi, atunci parcă par ceva mai relevante, nu?

Ce încerc să spun este că de obicei ne mobilizăm, ne entuziasmăm, ne concentrăm atenţia atunci cînd credem că ne implicăm în ceva important, măreţ, semnificativ. Dar cu lucrurile minore nu ne pierdem timpul – ele au ritmul lor, locul lor, nu merită să ne consumăm sau să ne preocupăm prea mult, pentru că sînt normale şi fără importanţă.

Iar timpul trece,  automatismele se înrădăcinează, la fel şi obişnuinţele. Doar evenimentele neaşteptate ne pot face să le conştientizăm şi să luăm decizii pentru a ne apăra şi dezvolta liberul arbitru. Să gîndim mai mult şi mai des! Să simţim! Să facem bine ceea ce nu este important, ca şi cum ar fi ceva important, pentru că aşa şi este!

Iată ce spun alţii despre lucrurile mici:

Be faithful in small things because it is in them that your strength lies. (Mother Teresa)

Too often we underestimate the power of a touch, a smile, a kind word, a listening ear, an honest compliment, or the smallest act of caring, all of which have the potential to turn a life around. (Leo Buscaglia)

In great matters men show themselves as they wish to be seen; in small matters, as they are. (Gamaliel Bradford)

Trebuie să te gîndeşti la aspecte importante în timp ce te ocupi de lucruri mărunte, astfel încît lucrurile mărunte să te ducă în direcţia corectă. (Alvin Toffler)

The small stones which fill up the crevices have almost as much to do with making the fair and firm wall as the great rocks; so wise use of spare moments contributes not a little to the building up in good proportions a man’s mind. (Edwin Paxton Hood)

If you cannot do great things, do small things in a great way. (Napoleon Hill)

For the person for whom small things do not exist, the great is not great. (Jose Ortega y Gasset)

Between the great things we cannot do and the small things we will not do, the danger is that we shall do nothing. (Adolph Monod)

Great acts are made up of small deeds. (Lao Tzu)

We must not, in trying to think about how we can make a big difference, ignore the small daily differences we can make which, over time, add up to big differences that we often cannot foresee. (Marian Wright Edelman)

Not all of us can do great things. But we can do small things with great love. (Mother Teresa)

Success is the sum of small efforts, repeated day in and day out. (Robert Collier)

The true sound and strong mind is the one that can embrace equally great and small things. (Samuel Johnson)

Voi ce spuneţi?

Numai bine,
Cristina

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s