3 cuvinte

Astăzi vreau să pun în discuţie 3 cuvinte din limba engleză, destul de greu traductibile în română (fără a folosi de fapt o definiţie, nu un echivalent), respectiv:

  • Accountability
  • Responsibility
  • Mindfulness

Aş vrea însă să pornesc discuţia de la o experienţă profesională – despre care am mai scris deja – relaţia mea cu limbile străine. În şcoală, am studiat italiana şi engleza, ordinea fiind şi cronologică, dar mai ales valorică. În timp ce la italiană am lucrat cu o profesoară de excepţie – atît profesional, cît mai ales uman – o femeie aproape de vîrsta de pensionare, care se purta cu noi ca o bunică blîndă, caldă, protectoare şi înţelegătoare – dar cultă, convingătoare, perseverentă, care ne-a făcut să învăţăm cu plăcere nu doar limba italiană, dar şi multe lucruri despre istoria, civilizaţia şi cultura latină şi italiană, la engleză nu am avut acelaşi noroc. În cei patru ani de şcoală (în ciclul doi al şcolii primare) am avut 13 suplinitoare, care ne-au adus la nivelul ca, în clasa a 8-a, să putem spune cum ne cheamă şi cîţi ani avem. Aşa că, deşi în acte apărea că aş fi cunoscut limba engleză, în realitate nu ştiam mai nimic. M-am descurcat cumva pînă la terminarea facultăţii, dar, după ce m-am angajat, am decis să învăţ pe bune engleza.

Timp de 3 ani, aproape în fiecare zi, am lucrat cîte 2-3 ore la engleză. Nu a fost prea uşor – era înainte de 1989, iar accesul la materiale în engleză nu era prea facil. Dar, cu o carte de gramatică şi cu dicţionarul pe masă, am studiat tot ce mi-a căzut în mînă – cărţi de ficţiune, reviste de specialitate, cărţi pentru copii, manuale. În 1990 am dat examen de traducător, pe care l-am luat cu 10 – nu ştiam să vorbesc, dar în scris mă descurcam foarte bine.

La un moment dat am lucrat ca traducător – şi de-abia acum ajung la experienţa pe care voiam să o povestesc la început. Traduceam un studiu de fezabilitate – era pe vremea cînd începuseră în România privatizările, iar toată lumea îşi căuta parteneri din străinătate. La un moment dat, trebuia să traduc capitolul cu descrierea afacerii, iar fraza de care m-am lovit a fost cea în care se spunea că gardul fabricii împrejmuia o suprafaţă de nu mai ştiu cîţi metri pătraţi. Am luat dicţionarul ca să caut cum se spune „gard” în engleză, iar acolo am găsit o pagină A4 (dar din aceea de dicţionar, scrisă pe 2 coloane, cu litere foarte mici) plină de zeci de termeni pentru gard – de la gard viu, la gard din nuiele, fier, lemn şi multe alte materiale sau combinaţii de materiale şi tehnici de construcţie.

Atunci mi-am dat seama de marea diferenţă dintre englezi şi români. Româna este o limbă foarte bogată, vie, deschisă faţă de o mulţime de neologisme, dar este plină de cuvinte cu înţelesuri generale, iar sinonimia mai bogată apare mai ales în cazul unor cuvinte referitoare la emoţii, sentimente, simţiri. Pe partea lucrurilor mai concrete sau a conceptelor abstracte legate, de exemplu, de ştiinţele exacte sau cele cognitive, cuvintele nu sînt foarte multe şi nici foarte specializate, cuvintele româneşti fiind folosite cu sensuri mai largi şi nediferenţiate. În schimb, în engleză, există o multitudine de cuvinte cu înţelesuri foarte stricte, care definesc adesea nişte concepte, abordări, moduri de gîndire care nu au echivalent în română, pentru că la noi nu există, pentru că nu le-am conceput la un moment dat în timpul dezvoltării noastre ca popor, aşa că de fapt nu le diferenţiem în mod special.

Şi dacă acceptăm că prin cuvinte exprimăm ceea ce gîndim, atunci sînt evidente diferenţele care ne fac pe noi, românii, să fim atît de diferiţi de alte popoare, mai ales de cele din vest.

Nu voi da exemplul clasic cu management şi leadership, nu voi vorbi nici despre lean, lead time, coaching, nursing sau altele de acest gen, pe care le-am preluat direct din limba engleză, pentru că nu am avut un echivalent cît de cît adecvat în limba română.

Pentru astăzi am ales alte 3 cuvinte, respectiv:

  • Accountability
  • Responsibility
  • Mindfulness

Ca traducere, în română există un singur cuvînt pentru „accountability” şi „responsibility”, şi anume „responsabilitate”, ceea ce face ca cele 2 cuvinte din engleză să pară nişte sinonime.

În engleză însă, cele 2 cuvinte nu sînt sinonime şi se folosesc cu sensuri diferite.

În dicţionar, accountability = responsabilitate, răspundere

Este vorba însă de responsabilitate personală sau profesională asumată post-factum, respectiv auto-asumarea răspunderii sau faptul că cineva pune pe umerii altcuiva răspunderea (morală sau legală) pentru realizarea unor sarcini, pentru luarea unor decizii care conduc la anumite consecinţe, sau pentru rezultatele obţinute ca urmare a poziţiei sau statusului dintr-o organizaţie.

În general, fie în viaţa profesională, fie în cea personală, nu poate exista autoritate fără răspundere. De exemplu, un manager sau un director va răspunde pentru performanţele organizaţiei, chiar dacă nu este cel care execută de unul singur respectivele sarcini de lucru. Astfel, managerul este răspunzător – în faţa organizaţiei, în faţa comunităţii, în faţa salariaţilor, în faţa superiorilor, în faţa acţionarilor etc. – de deciziile luate şi de rezultatele obţinute. Acest tip de responsabilitate nu poate fi delegată, dar poate fi împărţită de mai multe persoane. Astfel, în familie, ambii părinţi răspund de faptele copiilor minori, mai ales în caz de daune sau de alte tipuri de consecinţe ale acţiunilor  acestora, ce intră sub incidenţa legii.

Ne putem gîndi repede la nişte exemple, mai ales la nivelul persoanelor din administraţia publică, aflate în fel de fel de poziţii (numite şi funcţii de „răspundere”), extrem de mediatizate în prezent – am putea spune despre ele că se consideră răspunzătoare pentru consecinţele deciziilor luate de ei sau de cei promovaţi de ei? Unii dintre ei însă au fost trimişi în judecată şi, deşi şi-au susţinut public nevinovăţia, au fost găsiţi vinovaţi în anumite situaţii şi condamnaţi în consecinţă.

Al doilea cuvînt ales: în dicţionar, responsibility = responsabilitate, răspundere, datorie

În acest caz este vorba de responsabilitatea, personală sau profesională, definită sau asumată ante-factum, respectiv capacitatea unui individ de a fi responsabil pentru anumite fapte sau acţiuni, pe baza unor experienţe şi competenţe adecvate.

De obicei, responsabilitatea ante-factum este legată de obligaţiile ce decurg din realizarea activităţilor specifice unui post (care sînt descrise în fişa postului). De obicei, pentru a se putea realiza sarcinile din fişa postului, titularul trebuie să aibă dreptul de a lua o serie de decizii specifice, respectiv să i se aloce o autoritate între nişte limite clar delimitate, corespunzător nivelului postului. Deci, autoritatea este un drept, iar responsabilitatea este o obligaţie pentru fiecare titular de post. În general, nu poate exista responsabilitate fără autoritate, deoarece nu pot fi realizate sarcinile, dar autoritatea neînsoţită de responsabilitate poate duce la abuzuri de putere sau la distorsionări grave ale modului de lucru. Responsabilitatea şi autoritatea nu trebuie totuşi confundate cu puterea persoanei de pe postul respectiv.

Responsabilitatea reprezintă sentimentul intern al datoriei faţă de organizaţie, care induce autoimpunerea îndeplinirii sarcinilor primite sau asumate. Nu poate exista conducere, în general, fără responsabilitate: conducătorul (formal sau informal) trebuie să se simtă responsabil faţă de organizaţie şi faţă de societate, în general. Altfel, se va manifesta numai responsabilitatea faţă de propria persoană sau faţă de cei apropiaţi – cu consecinţele ştiute, la nivel de colectivitate.

Dacă vorbim despre responsabilitate, fie că este vorba de auto-asumarea ei, fie că este vorba despre tragerea la răspundere pentru anumite fapte, nu putem omite discuţia despre „Mindfulness”.

Care să fie traducerea în română pentru „mindfulness”? În dicţionar, apar următorii termeni:

Mindfulness:

  • atenţie
  • înţelegere
  • grijă

În psihologie, mindfulness este un concept care se referă la capacitatea cuiva de a-şi concentra atenţia, în mod conştient, asupra momentului, pentru a-şi înţelege şi accepta, fără însă să-şi analizeze şi să-şi judece propriile gînduri, emoţii, senzaţii. Practic, este vorba de un auto-control, la nivel conştient, asupra a ceea ce gîndeşte şi simte cineva la un moment dat, astfel încît să se poate ajunge la un posibil acord între sine şi mediu, între interior şi exterior.

Acest mod de menţinere conştientă a echilibrului dintre senzaţii, gînduri şi emoţii pe de o parte, şi comportamentele exterioare, de cealaltă parte, exersat îndelung, permite ca reacţiile la mediul extern să nu fie doar cele automate, de tipul prejudecăţilor, instinctelor, obişnuinţelor, ci să fie nişte reacţii conştiente, noi, adecvate.

Iată nişte sinonime parţiale pentru „mindfulness”, dintre care eventual am putea găsi un termen adecvat în limba română:

Vigilenţă, prudenţă, grijă, atenţie, precauţie, circumspecţie, concentrare, conştienţă, consideraţie, stăruinţă, discernămînt, încordare, stricteţe, efort, exigenţă, chibzuire, meditaţie, luare aminte, meticulozitate, scrupulozitate, individualitate, solicitudine, reflecţie, circumspecţie, vitalitate

Şi nişte antonime parţiale, eventual utile:

Indiferenţă, dezinteres, indolenţă, lipsă de respect, nepăsare, inactivitate, ignoranţă, nechibzuinţă, pasivitate, mediocritate, imprudenţă, lene, letargie, neglijare, delăsare

Nu pare să fie, în română, vreun termen  suficient de puternic, pentru a fi un bun echivalent pentru „mindfulness” – ce părere aveţi?

Revenind însă la cele 3 cuvinte de pornire, iată nişte întrebări, mai mult retorice:

  • Cum îţi poţi asuma responsabilitatea, în mod conştient, fără să ai un auto-control asupra momentului, fără să ştii că deciziile pe care le iei nu sînt o consecinţă a prejudecăţilor sau influenţelor externe, ci apar în urma unor reacţii controlate şi adecvate la situaţie?
  • Cum poţi accepta că ai o răspundere pentru nişte consecinţe apărute ca urmare a acţiunilor tale, dacă nu eşti conştient de implicarea ta directă şi nemijlocită în evenimentele pe care le trăieşti?

Eu nu cred că poate exista responsabilitate fără conştienţă, fără sondarea şi cunoaşterea pas cu pas a modului în care gîndim şi a modului în care ne funcţionează inconştientul.

Ceea ce înseamnă că nu ne putem cunoaşte şi nu putem conta pe noi înşine/însene, fără concentrarea voită, conştientă, asupra sinelui şi asupra momentului, indiferent dacă este vorba de lucruri majore, sau de evenimente minore din viaţa noastră de zi cu zi.

Iată şi ce spun alţii despre mindfulness (şi traducerea mea aproximativă):

A fi conştient se poate rezuma în două cuvinte: fii atent. Odată ce ai observat ceea ce faci, ai puterea să schimbi acest lucru. (Michelle Burford) Mindfulness can be summed up in two words: pay attention. Once you notice what you’re doing, you have the power to change it. (Michelle Burford)
Oamenii care nu văd alegerile pe care le pot face, nu cred că au de unde alege. Ei tind să acţioneze în mod automat, orbeşte, influenţaţi de circumstanţe şi de gîndurile lor condiţionate. A fi conştienţi, a ne ajuta prin observarea impulsurilor noastre inainte de a acţiona, înseamnă a avea posibilitatea de a decide dacă să acţionăm şi cum anume să acţionăm. (Gil Fronsdal) People who do not see their choices do not believe they have choices. They tend to respond automatically, blindly influenced by their circumstances and conditioning. Mindfulness, by helping us notice our impulses before we act, gives us the opportunity to decide whether to act and how to act. (Gil Fronsdal)
A fi conştient este leacul pentru orice, este esenţa pentru a fi viu. (Ellen Langer) Mindfulness is the cure for everything; the essence of being alive. (Ellen Langer)

 

Voi ce credeţi?

Numai bine,
Cristina

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere, Imbunatatire, psihologie, responsabilitate sociala, spiritualitate, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s