Despre bătrîni şi bătrîneţe

Este o dimineaţă  cam tristă! Poate frunzele îngălbenite ale copacilor de afară să îmi transmită din nostalgia lor faţă de zilele mai calde şi mai pline de soare.

De obicei, dimineaţa răsfoiesc fel de fel şi mai citesc ce mai scriu ceilalţi – ziare, bloguri, FB, anunţuri …

Îi apreciez mult pe cei care aderă la cîte o cauză şi îşi dedică energia susţinerii ei.

Animalele şi copiii par să fie cele mai populare. Cum să nu ajuţi un cîine, care te priveşte cu ochii lui plini de aşteptări şi de întrebări? Cum să nu faci tot ce poţi pentru copii, care au atîta nevoie de grijă şi de iubire, pentru a creşte mari, frumoşi şi puternici, pregătiţi să dea piept cu viaţa – care nu este niciodată uşoară şi nici prea plăcută întotdeauna?

Natura este mai maiestoasă şi mai tăcută, nu cere ajutor, dar mulţi oameni simt că suferă şi sar să vorbească în numele ei.

Mai există apoi o mulţime de grupuri de oameni cu nevoi diverse, care pornesc de fapt de la nevoia de a le fi respectate drepturile fundamentale, de oameni – mai ales dacă se află, temporar sau permanent, în imposibilitatea de a şi le apăra singuri. Şi pentru aceşti oameni există mulţi alţii care îşi dedică timpul, banii, energia  sau emoţiile pentru a-i sprijini cum pot mai bine.

Eu astăzi mi-am propus să vorbesc despre bătrîni şi despre bătrîneţe. Poate că m-a inspirat unul din visele de noaptea trecută sau poate că vremea de afară mă face să fiu mai introspectivă ca de obicei sau poate doar pentru că este duminică …

Sau poate pentru că am constatat că bătrîneţea nu prea este la modă … şi nici prea bine văzută …

Cum îi priviţi pe bătrîni? V-aţi gîndit la acest aspect? Se comportă cam ciudat, nu?

Sînt enervanţi, pentru că repetă de o mie de ori acelaşi lucru. Mai ales cînd pomenesc despre „pe vremea mea …”, spunînd apoi ceva legat de „tinerii din ziua de azi”.

Sau se duc în prima zi a anului să-şi plătească impozitele şi se înghesuie pe acolo, ca şi cum ar fi ultima, nu prima zi de plată!  Se grăbesc să meargă la un magazin nou deschis, în speranţa unui chilipir, chiar şi inutil. Ca să nu mai spun de sărbătorile religioase, cînd par să uite de cele sfinte, pentru a se înghesui să fie primii, fie că este vorba de a ajunge la apa sfinţită sau la pachetele de mîncare.

Noi, cei veşnic ocupaţi şi grăbiţi, putem vedea şi apoi comenta ce vedem, dar nu întotdeauna avem timp să ne gîndim prea mult la ei sau să mai dăm acasă măcar din cînd în cînd cîte un telefon, pentru a vedea ce fac „bătrînii” noştri, cînd mai sînt încă în viaţă.

Cîţi dintre noi avem timp (şi chef) să ne uităm în ochii bătrînilor cu care ne intersectăm drumurile, sau să le oferim un zîmbet, sau un mic ajutor dezinteresat?

Cîţi dintre noi ne gîndim sau încercăm să facem un efort de a sta de vorbă cu ei, pentru a înţelege ce îi face să se comporte  într-un fel care pare ilogic pentru vîrsta lor?

Nu vreau să generalizez, ştiu că există excepţii de la regulă – oameni care îşi iubesc şi îşi ajută părinţii şi bunicii, nu doar financiar, ci mai ales moral şi social, dar nu despre ele vreau să vorbesc, ci despre celelalte situaţii.

În ultima vreme s-au făcut studii despre efectele emigraţiei din România asupra copiilor lăsaţi în urmă – nivel de educaţie, sinucideri etc. Nu am văzut multe cercetări despre efectele asupra bătrînilor lăsaţi în urmă de copiii lor, astăzi adulţi, risipiţi prin colţurile lumii, în căutarea unei vieţi mai bune. Dar ar fi cazul să se facă astfel de cercetări, pentru că efectele par să fie la fel de complexe.

Bătrîneţea nu este o boală ruşinoasă. Este doar un stadiu al vieţii noastre. Umoriştii îl prezintă ca pe un fel de reintrare în copilărie – acea perioadă cînd omul are nevoie de asistenţă, pentru că nu se poate descurca de unul singur.

Dacă la nivel spiritual, putem controla – mai mult sau mai puţin – bătrîneţea şi tranziţia către bătrîneţe, la nivel fizic este mai dificil, în ciuda progresului din medicină şi alte ştiinţe, care contribuie la prelungirea vieţii, dar nu determină eliminarea schimbărilor ireversibile ce se produc  în corpul nostru.

Toate aceste transformări nu apar peste noapte – ele ne acompaniază permanent, doar că la început sînt imperceptibile. Şi, ca şi iarna din Bucureşti, de cîte ori devin vizibile, ne iau prin surprindere.

Eu mi-am dat seama că am început să îmbătrînesc atunci cînd, făcînd ordine în dulapul cu pantofi, am descoperit, pentru prima oară în viaţa mea, o pereche de pantofi de care uitasem că îi am, şi care încă îmi veneau bine. Aveam pe atunci  20 şi un pic de ani şi, dintr-o dată, am înţeles că s-a încheiat curba de creştere, deci inevitabil urmează să apară curba descreşterii. La vîrsta aceea este permis aşa ceva, pentru că oricum cei peste 30 de ani îmi păreau bătrîni cu totul. Apoi am înţeles că între cele 2 curbe există şi un palier care le desparte …

Am învăţat în timp să observ semnele minţii şi trupului, încercînd să accept psihic ceea ce se întîmplă – de la aspectul pielii la schimbarea reacţiilor la diverşi stimuli sau la priorităţile pe care le stabilesc.

Şi, mai ales, am învăţat că cel mai greu lucru în viaţă, de mii de ori mai greu ca orice altceva, este să accepţi să renunţi la ceva. Celebrul „let go”.

Am mai învăţat că nimic nu este mai plăcut decît zîmbetul unei persoane care nu mai speră să i se întîmple ceva bun în viaţă. Că a dărui lucruri mărunte unui om în vîrstă înseamnă multă bucurie pentru cel care nu mai are capacitatea fizică pe care să se bazeze la nevoie. Că indiferenţa şi dispreţul arată doar că ne considerăm superiori, fără să ştim că puterea noastră este de fapt o iluzie.  Doar cel ce dă fără interes şi fără să i se ceară este puternic. Cel ce refuză să dea, chiar şi un zîmbet dezinteresat, este slab, crezînd că ceea ce are nu poate fi pierdut niciodată.

Dragii mei, nu-i uitaţi şi nu-i evitaţi pe bătrîni. Or fi ei plicticoşi, s-or văita mult şi uneori spun vrute şi nevrute, dar ceea ce facem noi nu este vina lor, ci cade în responsabilitatea noastră.

Şi, nu uitaţi:

Eu văd viaţa ca pe o carte bună. Cu cît te cufunzi mai adînc în citit, cu atît începe să aibă mai mult sens. (Harold Kushner)

Nimeni nu este atît de bătrîn încît să nu poată trăi încă un an şi nici atît de tînăr încît să nu poată muri azi. (Fernando de Rojas)

Dă-mi, Doamne, puterea tînărului şi mintea bătrînului. (Proverb)

Tinerii cred că bătrînii sînt proşti, dar bătrînii ştiu că tinerii sînt nebuni. (George Chapman)

Tinereţea nu poate şti cum gîndeşte şi cum simte bătrîneţea. Dar bătrînii sînt vinovaţi dacă uită cum este să fii tînăr. (J.K. Rowling)

Un om nu este bătrîn decît atunci cînd regretele iau locul viselor. (John Barrymore)

Unii oameni, oricît de bătrîni ar ajunge, nu-şi pierd niciodată frumuseţea. Doar şi-o mută de pe faţă în inimă. (Martin Baxbaum)

Nimeni nu îmbătrîneşte doar pentru că au trecut nişte ani. Bătrîneţea apare atunci cînd ne abandonăm idealurile. Anii ne ridează pielea, dar pierderea entuziasmului ne usucă sufletul. (Samuel Ullman)

Secretul geniului este să-ţi păstrezi spiritul de copil pînă la bătrîneţe, ceea ce înseamnă să nu-ţi pierzi niciodată entuziasmul. (Aldous Huxley)

Nu regreta că îmbătrîneşti. Este un privilegiu interzis multora. (Anonim)

Să nu cumva să spui: „Uite ce-i, sînt prea bătrîn ca să mă mai schimb.” Şi nu mai folosi cuvîntul „niciodată”, decît în expresia „nu se ştie niciodată” – mai ales că, într-adevăr, nu se ştie niciodată ce poţi realiza pînă nu încerci. (Colin Turner)

Începeţi să faceţi măcar cîte o faptă bună în fiecare zi. Lunea, zîmbiţi chiar şi necunoscuţilor mai în vîrstă ca voi. Dacă nu îi puteţi identifica la sigur, zîmbiţi tuturor.

Numai bine,
Cristina

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere, egalitate de sanse, Imbunatatire, relatii umane

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s