Cum ne „citesc” ceilalţi?

V-aţi gîndit vreodată ce spune despre voi ceea ce scrieţi şi modul în care o faceţi?

Eu sînt de modă veche, am făcut caligrafie în şcoală (deşi am fost un anti-talent şi am scris întotdeauna destul de dezordonat şi de contorsionat), pentru lucrarea de diplomă la facultate am scris cu litere „STAS” (cine îşi mai aduce azi aminte de aşa ceva?!?). Cum am trăit primii aproape 30 de ani fără să am lîngă mine aproape non-stop tastatura de la calculator (primul calculator cu care m-am intersectat funcţiona cu cartele perforate!), îi invidiez clar şi acum pe cei care trimit mesaje de pe telefon – pe care le scriu cu o viteză greu de egalat de non-profesionişti.

În ultima vreme însă, grafologia nu mai are prea mult succes, pentru că majoritatea dintre cei care mai scriem cîte ceva nu mai scriem de mînă, iar tastatura ne-a devenit mai familiară şi mai la îndemînă decît creionul sau stiloul.

Cine mai scrie azi de mînă? Eu am dat un examen astă-vară, iar răspunsurile la nişte întrebări deschise mi-au creat mari probleme, şi nu pentru că nu aş fi ştiut ce să scriu, ci pentru că, după prima pagină, deja îmi amorţiseră degetele şi încheietura de la mîna dreaptă, iar aspectul scrisului era astfel din ce în ce mai greu de controlat.

Majoritatea scriem astăzi folosind tastatura sau butoanele de la telefon – fie că este vorba de mesaje, texte scurte sau lucrări ce necesită o editare mai laborioasă. Întrebarea mea din titlu se referea la cum ne „citesc” ceilalţi – cei care citesc ceea ce noi comunicăm în scris.

Fie că este vorba de pagini tipărite, de fişiere transmise electronic , de articole publicate pe paginile de Internet sau pe bloguri, sau chiar de simple mesaje – pe FB, forumuri sau pe telefon, ele poartă informaţii despre autor – nu doar metadatele, ci îi comunică interlocutorului indicii despre cine sîntem şi cum gîndim. La fel cum la comunicarea faţă-în-faţă apare simultan componenta de comunicare non-verbală, care este adesea mai importantă ca mesajul transmis verbal, la fel se întîmplă la comunicarea în scris, cînd forma şi aspectul textului pot fi mai relevante decît cuvintele propriu-zise.

Să vă pun nişte întrebări, deşi situaţiile pe care vreau să le evoc astfel vă sînt probabil bine cunoscute. Care este prima impresie despre persoanele din următoarele situaţii?

1)      Cineva care îşi caută de lucru îi trimite recrutorului un CV de pe adresa de e-mail imparateasa_zorilor @ yahoo.com. Ce credeţi că face recrutorul, chiar dacă CV-ul trimis este poate unul aparent OK?

2)      Un coach personal, care se vrea a fi recunoscut pentru valoarea lui, scrie constant mesaje pe FB fără a folosi diacritice şi fără a respecta unele din regulile de ortografie ale limbii române, respectiv cele care spun că majoritatea semnelor de punctuaţie (punctul, virgula, punctul şi virgula, două puncte, semnul exclamării etc.) se scriu fără a fi precedate de un blanc, dar sînt obligatoriu urmate de un blanc. Ce părere aveţi? Care credeţi că este grupul ţintă căruia i se adresează?

3)      Un aproape-ministru scrie nu doar incorect gramatical pe FB, dar şi ilogic, iar scuza este că de vină este doar graba. Mostră selectată aleatoriu: „Dupa un maraton de actiuni aseara am fist la Balul caritabil al Clubului Lions .Felicitari pentru ceea ce fac de 20 de ani de cand acesti oameni minunati au decis sa serveasca. Ca sa nu va mai plictisesc azi sunt dupa mult timp acasa ,asa ca ……fac o placinta ! Va doresc o duminica placuta alaturi de cei dragi.” (Postare din 17 nov. 2013) Aţi înţeles despre ce este vorba, nu? Iar dacă o persoană pusă într-o înaltă funcţie de conducere nu este în stare să enunţe clar un mesaj de 4 rînduri, cîtă încredere putem avea că o strategie pe termen lung elaborată sau măcar aprobată de ea va fi mai logică şi mai coerentă?

Obişnuiesc să repet că forma fără fond nu are rost (este doar o variantă scrisă a limbii de lemn), dar la fel, nu cred că poate exista un fond bun fără o formă bună. Pentru că un fond bun înseamnă raţiune, logică, capacitate de analiză şi sinteză, atenţie, interes, integritate şi multe altele, care nu pot exista într-un mediu de dezordine completă, lipsă de respect şi de coerenţă.

Eu evit să-mi îngheţ prima impresie, pentru că de multe ori aspectul exterior poate să fie doar o faţadă, o disimulare a interiorului care se vrea a fi apărat de intruziuni imediate. Dar lipsa de organizare şi de atenţie pentru lucrurile minore mă face să devin mai atentă, mai precaută şi mai pretenţioasă, atunci cînd verific dacă prima impresie este corectă. Clar, nu pot avea încredere în cei care nu sînt atenţi la detalii şi care cred că tehnologiile rapide pot fi acceptate ca nişte cauze valide ale unui mod incorect sau dezorganizat de exprimare în scris.

Aşa că evit, pe cît posibil, scrierea fără diacritice, cu greşeli de ortografie, cu erori de exprimare, fără atenţie şi respect pentru eventualul cititor.

Şi îi admir pe cei care, din respect pentru sine, nu abdică, de dragul vremurilor şi al vitezei, la scrierea corectă şi la exprimarea îngrijită.

Ce credeţi? Numai bine,
Cristina

P.S. Cei atenţi vor observa că eu păstrez grafia cu î din i, nu din a. Dacă doriţi o explicaţie, este disponibilă aici.

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s