Fiecare cu pilotul lui automat

Fiecare dintre noi are pilotul lui automat, care preia controlul complet, cîteodată, asupra noastră.

În aviaţie, pilotul automat a apărut pentru a fi folosit ori de cîte ori zborul se face la viteză de croazieră şi toate celelalte condiţii sînt normale, pentru a scuti piloţii de o muncă de rutină, fără multă valoare adăugată.

În viaţa noastră, obiceiurile învăţate şi toate scurtăturile deprinse în abordarea unor situaţii curente se pot echivala cu un pilot automat. De exemplu, toţi ştim că, atunci cînd conduc, şoferii experimentaţi nu mai trebuie să se gîndească la fiecare mişcare şi că pot face alte lucruri – din cele nepedepsite de lege🙂  – adică pot vorbi, pot asculta radioul etc., pentru că nu mai trebuie să fie atenţi doar la procesul propriu-zis prin care conduc maşina (cum să schimbe viteza, cum să apese pe pedala de acceleraţie, cum să tragă de volan etc.) Practic, dacă drumul este cunoscut şi relativ liber, mergem pe „pilot automat”, fără să ne gîndim prea mult la şofatul propriu-zis.

Mai am şi alte exemple. Ne aducem aminte să respirăm doar în condiţii excepţionale, deoarece în restul timpului respirăm fără să avem vreo problemă. La fel, ne dăm seama de modul cum funcţionează o parte a corpului nostru doar cînd păţim ceva şi apare o durere sau o disfuncţionalitate.

Acelaşi tip de reacţie apare şi la nivelul modului în care gîndim şi reacţionăm în situaţiile cotidiene, doar că aici nu mai există o legătură uşor de perceput  între gînd şi reacţia manifestă, aşa că nu ne este uşor să ne dăm seama cînd lăsăm inconştient pilotul automat să preia controlul total asupra noastră – nu ştiu pe cine doare capul exact în momentul în care ia o decizie implicită proastă (eventual îl doare după ce se confruntă cu consecinţele negative ale deciziei).

Am un alt exemplu foarte simplu despre cum iese la suprafaţă acţiunea pilotului automat care ne anulează complet liberul arbitru.

Numele meu este Cristina – un nume întîlnit în multe ţări şi limbi, cu mici diferenţe de grafie. Indiferent dacă cei cu care am intrat în contact mă cunosc mai bine sau mai puţin, am observat că toţi cei din zona anglo-saxonă îmi scriu numele cu „ch” în loc de „c”. Aşa că l-am întrebat pe un psiholog specializat în erorile de tip cognitiv cum de el, cunoscător al trucurilor prin care mintea noastră ne păcăleşte adeseori, nu sesizează nicio discrepanţă între numele meu şi numele pe care mi-l atribuie. Iar răspunsul lui a fost de o sinceritate absolută. Pilotul automat! 

Ceea ce am învăţat în timp, prin repetiţii nenumărate, este foarte greu de dezvăţat, pentru că este atît de adînc înrădăcinat în noi, încît face deja parte integrantă din noi şi nu mai reuşim să fim atenţi la elementele noastre componente.

Pe de o parte, pilotul automat apare ca o formă de auto-apărare a creierului nostru, în faţa bombardamentului continuu cu stimuli externi şi a necesităţii de a prelucra în paralel, pe două planuri diferite, a unor categorii de informaţii de complexitate variată. Astfel, putem fi atenţi la recomandările meteo de la radio, în timp ce conducem automobilul, sau putem să încuiem uşa şi să punem cheile în geantă, în timp ce în cap ne repetăm principalele argumente pentru negocierile la care vom participa peste 30 de minute.

Problemele apar însă atunci cînd pilotul automat preia complet controlul asupra noastră, chiar şi pentru perioade scurte. În acest moment, viaţa noastră nu ne mai aparţine iar reacţiile şi comportamentele noastre apar ca urmare a unor decizii implicite şi neconştientizate, care de fapt reprezintă obişnuinţele, deprinderile, mecanismele, scurtăturile, stereotipurile, ticurile acumulate de noi în timp, fie ele acceptabile sau nu la momentul manifestării lor. Este ca şi cum am translata în prezent un comportament vechi, fără însă să verificăm dacă nu cumva între timp s-au schimbat condiţiile de mediu, modificări care pot astfel face ca soluţiile de succes anterior validate să se dovedească azi inutile şi contraproductive. Iar dacă nu ne dăm seama că funcţionăm pe pilot automat, în faţa nereuşitelor începem să ne pierdem încrederea în noi, iar apoi să invocăm factorii externi, grupaţi în „destinul” potrivnic – fie la nivel individual sau de grup sau naţional.

Avantajul la pilotul automat montat pe avioane este că îi atenţionează pe piloţi atunci cînd valorile variabilelor de mediu ies din intervalul acceptabil desemnat. Pilotul nostru automat nu are această facilitate, aşa că trebuie ca noi să-i conştientizăm şi să-i supraveghem funcţionarea, pentru a nu-i permite să ne decupleze din sistem.

Mi-ar plăcea să gîndim mult, să avem curajul să ne asumăm riscul de a greşi, să ne exersăm liberul arbitru pentru a nu-l lăsa să se atrofieze, astfel încît să lăsăm pilotul nostru automat să controleze doar procesele de rutină, nu toată viaţa noastră.

Iată ce spun alţii:

Un om care nu gîndeşte pentru el însuşi, nu gîndeşte deloc. (Oscar Wilde)

Oamenii care nu văd alegerile pe care le pot face, nu cred că au de unde alege. Ei tind să acţioneze în mod automat, orbeşte, influenţaţi de circumstanţe şi de gîndurile lor condiţionate. A fi conştienţi, a ne ajuta prin observarea impulsurilor noastre inainte de a acţiona, înseamnă a avea posibilitatea de a decide dacă să acţionăm şi cum anume să acţionăm. (Gil Fronsdal)

Obiceiurile formează a doua natură. (Jean Baptiste Lamarck) 

Doar viziunea critică poate atenua funcţionarea neîngrădită a deciziilor automate. (Marshall McLuhan)

Prejudecăţile aduc prejudicii numai în cazul în care acestea nu sînt reversibile atunci cînd sînt expuse la noi cunoştinţe. (Gordon W. Allport)

A avea stil înseamnă a şti cine eşti, ce vrei să spui şi să nu-ţi pese de părerea celorlalţi. (Gore Vidal) 

Pentru a schimba un obicei, ia o decizie conştientă, apoi acţionează în conformitate cu comportamentul dorit. (Maxwell Maltz) 

Mai ales gîndurile şi acţiunile noastre cel mai puţin conştiente sînt cele care ne modelează viaţa, precum şi vieţile  urmaşilor noştri. (Samuel Butler)

Deci, vă invit să gîndim mai mult! Să nu credem pînă nu cercetăm! Să nu ne lăsăm manipulaţi nici chiar de noi înşine/însene!

Numai bine,
Cristina

2 comentarii

Filed under auto-cunoastere, Imbunatatire, psihologie, relatii umane, spiritualitate, viata

2 responses to “Fiecare cu pilotul lui automat

  1. Pingback: Voi cum luați deciziile? Analitic sau intuitiv? | Philean's Weblog

  2. Pingback: Adaptarea – cel mai frumos dar al naturii | Philean's Weblog

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s