Fericire, sistem de referință și amplitudine

Fericire, sistem de referință și amplitudine

Am adunat în titlu niște cuvinte care nu prea par să aibă ceva în comun, ce credeți?

Fericire? Există atît de multe definiții, încît nu m-aș încumeta să le dau aici. Pot spune ce înseamnă pentru mine fericirea – este starea pe care o am atunci cînd mă simt bine, în echilibru cu mine însămi, satisfăcută de realizările mele, plină de bucuria de a vedea surîsul oamenilor din jurul meu, cerul senin sau norii animați de pe cer, experimentînd plăcerea de a auzi ploaia răpăind pe trotuar sau foșnetul frunzelor în bătaia vîntului.

Orice lucru mic îmi aduce fericire, dar doar atunci cînd mă aflu în echilibru. Și acum ajung la cuvintele alăturate în titlu, care îmi caracterizează starea de echilibru.

Echilibrul meu depinde de sistemul de referință pe care mi-l aleg și față de care să mă raportez atunci cînd îmi judec starea, acțiunile, rezultatele, visele, dorințele. De ce? Pentru că viața este complexă, dinamică, plină de neașteptat, iar diferențele dintre ce vrem, ce putem și ce iese ne pot aduce fie fericire, fie o perpetuă depresie, dacă sistemul de referință este prost ales.

Cum pregătirea de bază mă condiționează în multiple feluri, vă propun o diagramă pe care a creat-o Juran, pentru a evidenția potențialul de îmbunătățire care rămîne neexplorat în orice organizație.

juran

Eu însă o voi folosi pentru a vă explica interpretarea mea despre relația dintre fericire, sistemul de referință și amplitudine.

În diagramă există două linii orizontale punctate – una care reprezintă situația planificată (dorită, așteptată, vizată), iar cealaltă, aflată mai sus (în ipoteza că pe ordonată valorile crescătoare sînt cele bune) este linia care arată nivelul potențial de atins, în situația cea mai bună posibilă. Performanțele unei organizații se pot judeca în două moduri – fie comparînd rezultatele realizate cu cele planificate, fie considerînd decalajul, în timp, dintre realizat și posibilul de realizat. Între aceste alternative trebuie să decidem care este sistemul de referință pe care îl alegem, fie că este vorba de ființa colectivă care este organizația, fie de ființa individuală, care vrea să trăiască la nivelul propriului potențial.

Cu cît distanța între realizat și posibil este mai mare, deci cu cît amplitudinea variației dintre cele două niveluri este mai mare, cu atît este mai dificil să ajungi la echilibru. Iar fericirea, fără echilibru, este ca o scară fără trepte, pe care poți eventual urca, dar ai riscul de a cădea foarte rău, cu cît te afli mai sus.

Deci fericirea este produsul capacității noastre de auto-cunoaștere și de a face alegerile potrivite, în sistemul de referință cel mai bun pentru fiecare, care să ne asigure o amplitudine acceptabilă, suportabilă pe termen lung, între ce vrem, ce putem și ce reușim să facem în fiecare zi a vieții noastre.

Iar dacă facem alegerile bune, atunci ajungem în starea de echilibru, pe care unii o numesc ”flow”, alții fericire, alții pur și simplu viață.

Voi cum definiți fericirea?

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s