Îngrijorarea este dobînda plătită înainte de termen. (Zig Ziglar)

Cuvintele uneori ne deschid ochii, iar alteori ne prind în capcană. Voi ce relație aveți cu îngrijorarea? Cum vă comportați atunci cînd situația nu este nici clară, nici bună, iar perspectivele nu par să ducă la rezultatele dorite?
Să vă spun o poveste, în care eu eram actorul principal. Ani de zile plecam frecvent în călătorie (de lucru), iar una din spaimele mele era să nu ajung cu întîrziere și să ratez trenul sau avionul sau întîlnirea cu cine aveam treabă. Și aveam adevărate coșmare, blocaje, momente de anxietate – toate cauzate de îngrijorarea pe care o trăiam.
Îmi aduc aminte de o noapte în care mi-a fost frică să adorm, ca nu cumva să nu aud ceasul și să pierd avionul, care pleca pe la 5 dimineața! Altă dată eram în avion și mi s-a confirmat că urma să aterizăm cu vreo 45 de minute de întîrziere, ceea ce făcea să fiu foarte la limită cu timpul pentru a prinde legătura spre destinația mea finală. Așa că, din momentul anunțului și pînă am ajuns în aeroport, cred că tensiunea mea a ajuns la culmi periculoase, aerul nu îmi mai ajungea pînă în plămîni, mușchii mi se contractau ritmic, ca într-un fel de supra-stimulare plină de neliniște. Cert este că, la coborîrea din avion, atunci cînd trebuia să fiu mai lucidă și mai plină de energie, eram complet obosită, iar picioarele mele erau parcă pline de plumb, reacționînd cu întîrziere la comenzile mele – ca și cum, pe traseul de la cap la picioare, comenzile se rătăceau și zăboveau prin unele puncte, înainte de a declanșa mișcările dorite.
Nu mi-au plăcut aceste stări – nici trepidația neliniștii, nici oboseala fizică și epuizarea psihică în momentele critice – așa că am decis să devin „nesimțită”! Adică să îmi controlez gîndurile iraționale (de genul „dar dacă pierd avionul? dacă nu ajung la timp? dacă mă rătăcesc? dacă …?”), dar și emoțiile negative care le însoțeau, astfel încît să îmi conserv energia și să o pot folosi la momentul util, în mod constructiv.
Nu am avut ocazia să învăț de la cineva anume despre beneficiile meditației. Eu am descoperit meditația în aeroport și în avioane, acolo unde am avut toate condițiile pentru a o exersa și a mă bucura de senzația plăcută de calm și liniște, fiind complet detașată de factorii stresori externi. Ea m-a ajutat să-mi domin multe din temerile nefondate ce m-au bîntuit mulți ani. Ea m-a făcut să-mi găsesc echilibrul și să mi-l păstrez în multe situații aparent dificile. Cred că, alături de somn, terapia mea preferată este auto-meditația.
Voi ce credeți?

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s