Este România o țară civilizată?

Știți cum aș face eu diferența dintre civilizație și non-civilizație?
Prin faptele mici, acelea care nu sînt cîntate în poeme sau menționate în istorie, care nu se văd din prima, dar care dau o mare semnificație vieții de zi cu zi.

Acum vreo 20 de ani, am stat în Franța mai multă vreme și îmi aduc aminte de prima ploaie pe care am prins-o acolo. Stăteam la un hotel aflat undeva pe cîmp, aproape de zona industrială a unui orășel de pe frumoasa vale a Loirei, iar în fiecare dimineață trebuia să merg pe jos vreo 200 m pînă la clădirea unde aveam de lucru, pe un drum de legătură, croit printre niște cîmpuri pline de iepuri sălbatici. Dar asta este o altă poveste.

Să revin însă la prima zi ploioasă. Cînd m-am trezit și am văzut ploaia, obișnuită cu băltoacele și noroiul din București, am început să caut soluții, pentru a nu-mi petrece apoi toată ziua cu pantofii murdari și cu ciorapii stropiți pînă la genunchi. Pentru că nu aveam altă alternativă în afară de mersul pe jos, m-am resemnat și am plecat la drum, gîndindu-mă pe unde să intru pentru a ajunge nevăzută la o toaletă, ca să-mi șterg petele de pe picioare, înainte de a mă întîlni cu ceilalți.

Dar, surpriză! Am ajuns fără nicio urmă vizibilă – după ce s-au uscat pantofii, arătau impecabil, la fel ca și ciorapii – se udaseră, dar apa nu lăsase vreo pată!

Pe drumul de întoarcere la hotel, deși ploaia nu se oprise – era un început de octombrie foarte răcoros și ploios, am fost extrem de atentă, pentru a înțelege de ce, mergînd pe un drum între cîmpuri, nu exista pic de praf, de noroi, de băltoace care să păteze încălțările unui trecător.

Așa am observat că drumul asfaltat avea acea bombare ușoară pe axa drumului, fără alte denivelări, ceea ce făcea ca apa să se scurgă uniform pe ambele părți în pantă, pînă ajungea într-o mică zonă de colectare a apei de ploaie, paralelă cu drumul, care apoi mergea către canalul de colectare în rețeaua de canalizare a orașului.  Drumul era înălțat cu cîțiva centimetri față de cîmp, astfel că direcția de deplasare era mereu dinspre drum spre cîmp, deci noroiul nu se putea forma pe drum. Iar suprafața drumului nu avea denivelări, deci nu se formau băltoace, așa că, chiar dacă – rareori – mă depășea vreo mașină, nu exista niciun risc să mă ude de sus pînă jos!

Le-am mulțumit în gînd celor care construiseră drumul și am mers în continuare, fără griji, bucurîndu-mă de viață.

Astăzi m-a prins ploaia în București! Am coborît din autobuz într-o băltoacă nămoloasă, adîncă pînă aproape de gleznă! Mergeam pe bd. Dacia – a trecut o mașină și m-a stropit pînă la umăr! Am ajuns acasă și a trebuit să pun la spălat pantalonii – îmbibați în partea de jos cu o soluție de apă și praf mozolit!

Concluzia? Eu cred că civilizația îți dă acel bun simț al lucrului bine făcut, indiferent că ești constructorul unui drum, un umil măturător, un șofer de autobuz sau un chirurg sau guvernant. Cel care, orice ar avea de făcut, crede că totul „merge și așa”, că a face ceva bine este opțional, că o notă mică la școală nu contează – pentru că oricum nu merită efortul să învețe ceva, că a-i face rău altuia cu intenție sau din nepăsare, că a fura, a minți, a înșela, a da rasol etc. este permis pentru că „toți” fac așa este un om necivilizat, nu pentru că nu există civilizație în jurul lui, ci pentru că nu o înțelege, o desconsideră.

Este România o țară civilizată? Nu pot da un răspuns, cînd există atîția oameni necivilizați în jur!

Lasă un comentariu

Filed under Bucuresti, Romania, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s