La Mulți Ani și Bun Venit 2015! Să aveți un an nou fericit și plin de bucurii!

3 cuvinte mari: FERICIRE, LIBERTATE, NONCONFORMISM

tu insuti

Toată lumea este disperată după fericire. Așa ne și urăm de obicei între noi, cu prilejul sărbătorilor și aniversărilor din viața noastră: „La Mulți Ani cu fericire și sănătate!” sau variante similare, din care fericirea este rareori omisă.

De ce ne dorim fericire și cum ajungem la ea?

Există o bibliografie impresionantă, există școli, teorii și interpretări multiple despre ce este fericirea, ce înseamnă, cum se obține, cum se păstrează etc. La o simplă căutare pe Google am obținut „Aproximativ 334.000.000 (de) rezultate (0,20 secunde)”, așa cu nu m-am mai obosit să intru în detalii.

Fericirea (cuvîntul!) vine din latină (felix, felicitas) și avea inițial sensul de „a avea parte, din abundență. de darurile pămîntului”, similar sensului de a fi fecund, fertil, de a avea succes, de a putea ajunge la îndeplinirea dorințelor.

Mulți au încercat să definească fericirea.

Fericirea nu depinde de ceea ce avem, ci de ceea ce simţim faţă de ceea ce avem. Putem fi fericiți cu puţin şi să ne simțim groaznic avînd multe. (William Dempster Hoard)

Contrar a ceea ce crede majoritatea dintre noi, fericirea nu ni se întîmplă pur şi simplu. Este ceva ce noi facem să se întîmple și apare ca urmare a ceea ce facem foarte bine. Senzația de împlinire pe care o avem atunci cînd trăim la nivelul potențialului nostru este ceea ce motivează diferențierea și ceea ce duce la evoluție. (Mihaly Csikszentmihalyi)

Fericirea vine atunci cînd crezi în ceea ce faci, ştii ce faci şi îți place ceea ce faci. (Brian Tracy)

A face ceea ce-ţi place înseamnă libertate. A-ţi plăcea ceea ce faci înseamnă fericire. (Frank Tyger)

Fericirea apare atunci cînd ceea ce crezi, ceea ce spui şi ceea ce faci sînt în armonie. (Mahatma Gandhi)

A obține ceea ce îți dorești înseamnă succes; dar a-ți plăcea ceea ce faci pentru a obține ceea ce vrei înseamnă fericire. (Bertha Damon)

Fericirea vine din capacitatea de a simţi profund, de a te bucura pur şi simplu, de a gîndi liber, de a-ți asuma riscuri, de a fi necesar cuiva. (Storm Jameson)

Nu există nici fericire, nici nefericire în această lume; există doar compararea unei stări cu alta. Numai un om care a simțit disperarea extremă este capabil să simtă fericirea extremă. Este necesar să fi ajuns să-ți dorești moartea, ca să poți apoi să știi cum să-ți trăiești bine viața. (Alexandre Dumas)

Iar nefericirea constă, cred eu, de obicei, în conformism și lipsa de auto-cunoaștere. Regulile sociale, societatea în sine, valorizează majoritatea, media, mediocritatea. Așa, cei care nu au curaj sau capacitatea de a ști ceea ce vor cu adevărat, trec prin viață în trena mulțimii, ferindu-se să iasă cu ceva în evidență, mergînd mereu pe urmele lăsate de alții, uneori cu succes, alteori fără, dar niciodată cu asumarea vreunei vini personale. Partea bună este că astfel, aparent, asemănîndu-se pînă la disoluția lor totală în mulțime, nu mai trebuie să gîndească prea mult, să-și asume riscuri și responsabilități, să-și caute și susțină propriile păreri, alegeri și soluții. Partea rea este că regulile care, la un moment dat păreau bune, în timp se pot schimba, doar că cei luați de val nu au cum să afle și rămîn blocați într-un curent care nici măcar la succes nu îi mai poate duce.

Multă vreme s-au valorizat competiția, concurența, spiritul de a cîștiga în fața celuilalt – și chiar dacă nu sîntem o nație foarte competitivă în general, în cîteva domenii cred că avem adevărați campioni de nivel mondial, ajunși chiar și în înalte poziții reprezentative pentru mulțime – competitivi la tupeu, minciună, promisiuni deșarte, manipulare, corupție etc. Iată deci cum mulțimea – majoritatea – se poate forma în jurul unor reguli sociale de fapt antisociale, imorale, neetice.

Așa că eu cred că fericirea vine din eliberarea de mulțime, din renunțarea la compararea cu ceilalți (care pot fi mai bogați, mai faimoși, mai inteligenți, mai buni sau, dimpotrivă, mai proști, mai săraci, mai inabili, mai păcătoși), din curajul de a-ți descoperi unicitatea și de a o accepta în public, printr-un grad de nonconformism asumat și liber consimțit – ceea ce înseamnă pînă la urmă găsirea modului autentic de a trăi cu sine însuți/însăți într-un echilibru propriu, stabilit prin auto-cunoaștere și încredere în sine.

Nu există perfecțiune, dar există sinceritate, integritate, conștiință de sine, adevăr, auto-cunoaștere, curaj, auto-asumarea deciziilor luate și a consecințelor lor – iar toate acestea pot duce la libertate, nonconformism și fericire.

Așa vă doresc să fie 2015 – mai plin de momente fericite, de decizii asumate, de căutarea soluțiilor de îmbunătățire continuă a vieții noastre pe pămînt.

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere, Imbunatatire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s