Voi donați bani cauzelor și persoanelor care îi solicită?

Aproape în fiecare zi apar anunțuri și solicitări de donații – de la prieteni, de la necunoscuți, în media – oriunde în jurul nostru. Fie că este vorba de cauze umanitare – persoane aflate în momente dificile, cu nevoi peste puterea lor de a le satisface, fie de inițiative civice pentru rezolvarea unor probleme sociale (de la construirea unor școli sau spitale, pînă la proiecte de interes local sau național), fie doar de dorințele vizionare ale unor oameni isteți , care vor să-și pună niște idei în aplicare, mulți au nevoie de resurse mai mari decît cele disponibile și fac apel la semeni pentru ajutor.

Și nu mă refer aici la cei care mimează nevoia, în scopul de a-i păcăli pe cei naivi, ci la situațiile adevărate, drame sau doar dorințe de realizare a unor visuri.

Ce faceți în astfel de situații? Donați sume la îndemînă sau nu? Cum alegeți cauzele pentru care faceți gestul de a băga mîna în portofel (chiar și virtual!)? Ce anume vă îndeamnă să credeți în situația prezentată public?

Eu mărturisesc că nu eram adepta spațiului public, pe principiul că nu orice se pretează a fi făcut public. Dar la un moment dat am început să-mi pun întrebări. Și mi-am adus aminte de o situație de la care tocmai au trecut vreo 20 de ani. La un moment dat, mi-am propus să învăț franceza și așa am cunoscut-o pe profesoara mea de franceză – doamna Elena Gorunescu. O adevărată doamnă și o adevărată profesoară, o femeie căreia i-am purtat și îi port în continuare o deosebită stimă, pe care am încercat s-o copiez, pentru că nu uita în niciun moment că a fi om înseamnă a te respecta și a le respecta, în egală măsură, pe toate celelalte ființe din jurul tău (și nu numai, pentru că ea respecta în același timp totul – aerul, lumina, obiectele – pentru rolul lor în devenirea noastră). Iar generozitatea ei, față de cunoscuți, dar mai ales față de necunoscuți, era nemărginită.

Pentru că locuiam în același cartier, ne obișnuisem să plecăm împreună spre casă, după orele de franceză. Pe drumul spre stația de autobuz, în fiecare seară treceam pe lîngă un om în vîrstă, sprijinit de un gard – undeva în centru, pe străduțele de pe lîngă sediul Facultății de farmacie. De fiecare dată, scotea din buzunar o bancnotă de 10000 lei (vechi) și, cu un zîmbet discret, i-o dădea. De fiecare dată!

La un moment dat am întrebat-o de ce îi dădea bani în fiecare zi. Iar ea mi-a răspuns cu o întrebare: „Tu nu mănînci în fiecare zi?”. Și apoi mi-a povestit cîte ceva despre acel om, pe care îl cunoștea din vedere de mai mulți ani, tot trecînd prin acea zonă – un om discret, liniștit, probabil un intelectual, cu haine vechi și tocite de vreme, care inițial fuseseră elegante și din materiale de calitate, dar curate și mai mereu corect asortate, niciodată dînd semne că ar fi băut mai mult decît ar fi fost cazul. La început îl remarcase pentru aerul lui aparent rupt de realitate, mergînd cu o plasă în care avea o sticlă de lapte sau o pîine. De vreun an însă începuse să arate mai rău, mai slab, mai puțin asortat, uneori stînd rezemat de un gard, în loc să meargă spre o destinație oarecare. Și așa a început să-i dea, de fiecare dată, cîte o bancnotă, din banii ei munciți din greu. Și a mai adăugat un sfat: „Nu-i trata pe oameni cu lipsă de respect, nu ai de unde să știi cum a fost viața lor și prin ce trec ei. Dacă poți, ajută-i. De fiecare dată. Dacă nu, măcar nu le arăta disprețul tău.”

Încerc să mă comport așa cum am văzut-o pe ea făcînd. Cu un zîmbet cald, fără încrîncenare, fără a cere atenție sau recunoaștere. Ori de cîte ori îmi permit, atunci cînd nu sesizez nicio discrepanță între mesaj și privirea sau alte indicii din comportamentul celuilalt. Recunosc însă că nu am ajuns la nivelul ei de generozitate și că mai am multe încercări de depășit.

Ce credeți? Oare dăm destul celorlalți, mai ales cînd au mai multă nevoie, la un moment dat? Sau nu?

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, amintiri, auto-cunoastere, discriminare, egalitate de sanse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s