Oameni și oameni

Ați observat că oamenii care nu au niciodată timp au și cele mai mari probleme? Sînt mereu suprasolicitați, nemulțumiți, cu scuze și motive întotdeauna pregătite pentru a justifica situațiile nesatisfăcătoare, au mereu impresia că ceilalți nu muncesc suficient și că niciodată nu li se recunoaște adevărata valoare. Par niște vagoane pe șine, care vor confirmarea că mersul pe șine este dificil și merită să fie bine întreținute.

Pe de altă parte, alți oameni nu se plîng, deși doar ei știu ce grea le este viața. Ei nu așteaptă să li se dea, ci de obicei sînt primii care împart cu alții ceea ce au. Ei se bucură de o mică rază de soare într-o zi noroasă și privesc o floare ca pe cea mai neprețuită creație din lume. Își asumă riscuri și merg înainte chiar și atunci cînd în fața lor se ridică un zid aparent inexpugnabil, pentru că știu că întotdeauna există o trecătoare ignorată, prin care se pot strecura la nevoie. Ei așa își măsoară forțele – prin strădania de a depăși obstacolele și de a obține ceea ce își doresc. Și nu cer recunoaștere, nici măcar nu se așteaptă la ea. Eu îi numesc pe acești oameni ”mecanici de locomotivă”, pentru că ei pot trage vagoanele și le pot orienta către o destinație anume. Iar la nevoie, pot decide că, dacă șinele s-au terminat, nici pernele de aer sau cîmpul magnetic nu sînt niște soluții neimaginabile.

Vagon sau locomotivă? Cum vă vedeți viața?

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s