A cui este răspunderea?

Dacă pornim de la ipoteza că absolutul nu există și că totul este relativ, atunci care credeți că ar fi răspunsul la următoarea întrebare:

„Cine poartă responsabilitatea pentru faptele unor oameni, care au consecințe extrem de grave pentru alții? Omul care le face sau societatea / organizația / colectivitatea / religia de care aparține respectivul individ?”

În ultima vreme apar mereu evenimente tragice, de neînțeles pentru mulți dintre noi. S-a vorbit mult despre teroriști, sinucigași, protestatari care, pentru a răzbuna nedreptățile istorice sau suferința lor personală, decid ca prin acțiunile lor să-i facă pe alții – cel mai adesea nevinovați aflați întîmplător în anumite momente în anumite locuri – să suporte consecințele furiei sau deprimării lor.

Ultimele cazuri extrem de comentate: fenomenul „Je suis Charlie” – cu interminabilele discuții despre vina victimelor de a-i asmuți pe cei intransigenți, intoleranți și violenți asupra lor, acțiunea copilotului de la Germanwings care s-a sinucis, luînd cu el încă 150 de suflete nevinovate, tinerii omorîți în Norvegia în 2011 sau studenții uciși recent în Kenya.

Situația este oarecum similară: unul sau mai mulți oameni decid să se răzbune pentru ceva real sau închipuit, făcînd rău unor oameni a căror vină este fie că gîndesc altfel, fie că, pur și simplu, se află întîmplător la locul nepotrivit în momentul nepotrivit.

Eu pot înțelege că un om poate ajunge (cu ajutor intenționat sau fără) într-o stare în care să nu se mai poată controla. Pot înțelege că există grupuri de interese, ai căror reprezentanți, pentru a-și atinge propriile scopuri, caută să-i folosească pe oamenii care se lasă (conștient sau mai degrabă inconștient) ușor goliți de orice formă de discernămînt. Pot înțelege că pentru unii realitatea lor este complet diferită de realitatea noastră.

Dar citeam mai devreme un articol în care fapta copilotului german era pusă (parțial) în responsabilitatea organizațiilor care încurajează competitivitatea, conformismul, eforturile peste măsură ale oamenilor – de unde depresie, burnout și alte tulburări de personalitate, cu potențial mare de risc.

La fel cum niște angajați de la o mare fabrică din Craiova îmi spuneau că ei sînt obligați să vină la muncă și să suporte climatul pe care-l considerau insuportabil, pentru că nu aveau alternative, după ce luaseră credite pe 10-20 de ani pentru a-și cumpăra diverse bunuri (de care nu avuseseră de fapt prea mare nevoie, dar le luaseră ca să nu se lase mai prejos de rude, colegi, vecini, prieteni). Iar ca scuză îmi spuneau că luaseră credite pentru că nu îi putuseră refuza pe reprezentanții băncilor, care veneau la ei la ușă să le ofere credite care mai de care mai „avantajoase”.

Această vină, mereu a celorlalți, pentru ceea ce fac unii, este ceea ce nu pot eu să înțeleg.

Este drept că fiecare dintre noi se naște cu o moștenire genetică, pe care nu o alege și la care nici nu poate renunța a priori. La fel și în cazul familiei, la care, în anii copilăriei, nu putem renunța (decît în situații excepționale). Apoi vine școala, unde mintea noastră este mai mult sau mai puțin (de regulă mai mult) confruntată cu reguli, norme, cadre fixe, de tipul „Așa da, așa nu!”.

Unii – mulți – rămîn toată viața la nivelul la care ajung în școală. Adică au nevoie într-una de un conducător, de un îndrumător. de cineva care să știe mai bine și să aibă toate răspunsurile corecte la toate problemele. Ei se vor plînge toată viața de ceea ce n-au, pentru că nu își dau seama că ar putea să aprecieze în schimb ceea ce au.

Alții – mai puțini – își dau seama la un moment dat că viața este a lor, că pot lua propriile decizii, că pot chiar să greșească, fără să vină brusc sfîrșitul lumii peste ei. Ei vor învăța să aibă încredere în ei și să se bucure de ceea ce au obținut cu propriile puteri.

Este evident că teroriștii și sinucigașii-teroriști fac parte din prima categorie, nu din a doua. Și totuși toți trăim în același sistem social. De ce ar fi vina sistemului doar pentru una din categorii? De ce am crede că individul este întotdeauna victima sistemului / organizației / culturii / familiei / religiei / etc. ? Oare cei care susțin responsabilitatea externă pentru faptele unui individ nu își arată astfel apartenența propriei persoane la prima categorie?

Eu cred că individul poate face și desface. Eu cred că individul este mai valoros decît grupul sau mulțimea. Eu cred că omul este om prin el însuși. Nu neg valoarea vieții sociale, dar cred că viața spirituală este superioară. Nu neg societatea, dar cred că ființa umană este primordială, este întregul, este esența.

Conformismul este bun uneori, este necesar de multe ori, dar nu este suficient pentru a fi om. Viața este unică, fiecare ființă umană este unică, deci responsabilitatea pentru propria viață este intrinsecă, nu trebuie căutată în afară, după ce fiecare își dobîndește un nivel acceptabil de discernămînt. Iar a da vina pe alții înseamnă subordonare, renunțarea la independență, la libertate, la unicitate, la valoarea umană.

Eu cred că fiecare ființă cu discernămînt trebuie să răspundă pentru propriile fapte, pentru propriile eșecuri, ca și pentru propriile reușite. Iar dacă suma faptelor are efecte pozitive, atunci se poate considera un om fericit – fără a se mai chinui să-și evalueze viața față de etaloane externe. Iar a-i face pe alții să plătească pentru propriile insatisfacții, credințe stupide sau datorii istorice este o decizie proastă din toate punctele de vedere. Risc pe care, din nefericire,  nevinovații îl vor suporta în continuare, pentru că societatea este una singură pentru toți – și  pentru oamenii subumani, și pentru oamenii-oameni.

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, auto-cunoastere, responsabilitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s