Discriminare sau egalitate de gen în România?

În ultima vreme, de nevoie la început și din pasiune ulterior, citesc mai tot ce apare în domeniul egalității de gen – de la strategii și rapoarte oficiale ale instituțiilor sau ONG-urilor din domeniu, la opinii ale unor diferiți autori sau comentarii de pe net ale unor anonimi.

Ce am constatat? Că mulți – nu doar amatori anonimi care au, desigur, dreptul la exprimare și la propria lor opinie, fie ea și antisistem, dar și unii dintre cei autorizați (care ar trebui să fie cunoscători și practicieni ai principiilor egalității de gen) nu se obosesc să facă efortul de a se dumiri despre ce este vorba, înainte de a-și da cu părerea.

Iată doar cîteva exemple:

O doamnă manager de resurse susține că pe piața muncii din România există egalitate de gen, deoarece ea a ajuns pe o poziție de top, deși:

I s-a întâmplat şi ei însă să fie nevoită să convingă oamenii „că în spatele unui chip drăgălaş se află şi minte, creativitate şi competenţă profesională”.

Egalitatea de șanse fie există, fie nu – este o situație de tipul celei din bancul acela cu femeia „un pic însărcinată”.  Dacă pentru o singură persoană nu sînt respectate principiile egalității de șanse pe piața muncii, respectiv i se încalcă vreun drept sau este supusă unor condiții care pot părea unora minore (remarci sexiste, salariu inegal pentru muncă egală etc.), atunci nu se poate spune că există egalitate, ci discriminare de gen pe piața muncii din România (chiar dacă este evident că în unele organizații lucrurile pot fi la un nivel foarte bun în acest domeniu).

Cineva tună și fulgeră împotriva educației neutre față de gen, începînd din grădiniță, propunere discutată în Parlamentul European. Nu numai că tot articolul arată neînțelegerea principiilor și confuzia între sex și gen, dar pînă și un cuvînt uzual („neutru” – folosit cu sens de echidistant în sintagma „neutru din perspectivă de gen”) este considerat periculos!

În realitate, este vorba de perspective diferite asupra genului, care pot fi:

  • perspectivă neutră: o abordare, măsură, inițiativă etc, care să nu întărească inegalităţile de gen existente în societate

De exemplu, ce ar fi dacă copiii, imediat după naștere, nu ar mai fi îmbrăcați diferențiat – în roz sau albastru, nu ar mai primi jucării diferențiate – păpuși sau seturi cu mobilier de bucătărie pentru fete și motociclete sau avioane pentru băieți, și nu li s-ar mai repeta cu orice ocazie că băieții nu plîng și fetele trebuie să fie drăgălașe și sensibile?  O perspectivă neutră de gen în educație ar însemna că în abecedare nu ar mai exista diferențe de gen (poze cu femei casnice și bărbați care muncesc pe bani, cu fete cuminți și ascultătoare sau cu băieți poznași și neatenți), iar la ore nu s-ar mai face diferențe de gen în adresare sau în interacțiunea dintre profesor și elevi.

  • perspectivă negativă: care întărește inegalităţile de gen și induce tratamentul inegal de gen în societate

Este situația relativ uzuală, în care, de exemplu, șeful bărbat se comportă diferențiat (mai subtil sau mai explicit) față de tînăra secretară cu aspect de fotomodel și față de alte femei de 45+ ani și mai puțin asemănătoare ca aspect cu modelul de femeie atractivă de pe coperțile revistelor pentru bărbați. Iar exemplul clasic de abordare negativă de gen este cel dat de biserica ortodoxă, care încă mai consideră că societatea trebuie să fie profund segregată pe considerente de gen.

  • perspectivă sensibilă faţă de aspectele de gen: care include prevederi care să reducă inegalităţile de gen existente

Atunci cînd oamenii sînt bine intenționați, încep să își dea seama de inegalitățile implicite din societate, ei devin sensibili față de așpectele de gen și pot lua decizii pentru a reduce disparitățile existente. De exemplu, se știe că majoritatea femeilor care au familie și copii au cel puțin jumătate de normă zilnică de muncă acasă, așa că o măsură sensibilă față de această problemă poate fi asigurarea unui program flexibil pentru femeile din organizație.

  • perspectivă pozitivă: care să asigure şanse pentru redefinirea rolurilor de gen, în sensul asigurării echităţii de gen.

În acest caz, cu referire la exemplul anterior, perspectiva pozitivă poate fi ca bărbații din organizație să aibă program flexibil, pentru a prelua parte din munca domestică a partenerelor lor de viață!

Deci ar fi de bine sau de rău o abordare de gen neutră în educație sau pe piața muncii? Dar egalitatea de gen ar fi de dorit?

Dreptul la exprimare și la opinie este asigurat de societate. Dar oare n-ar fi bună o oarecare doză de auto-cenzură? Sau măcar un cod intern de deontologie personală, ca să nu spun de bun simț? Dacă nu știi, nu te băga în discuție. Este oare acceptabilă această restrîngere auto-asumată a libertății de exprimare?

Lasă un comentariu

Filed under discriminare, egalitate de sanse

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s