Stereotipurile de gen și mass media din România

Am luat parte în acest an la pregătirea unei broșuri despre combaterea stereotipurilor de gen în mass media din România, în cadrul unui proiect POSDRU (Proiect POSDRU/144/6.3/S/130458 – „Şanse şi drepturi egale!” – Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 – 2013 Investeşte în oameni!).

La prima vedere, cum vi se par mesajele din spațiul public (fie că este vorba de presa tradițională, de publicațiile specializate pe diverse domenii, de programele TV, de reclame, filme etc., dar și de mediul online, din ce în ce mai activ și mai vizibil în ultima vreme), în ceea ce privește egalitatea / discriminarea de gen?

Iată în premieră un extras din textul inclus în broșură:

Strategii pentru eliminarea stereotipurilor de gen în mass media

În mod tradiţional, media acceptă că informaţiile furnizate trebuie să fie colectate şi editate pornind de la trei principii de bază: precizie, corectitudine şi reprezentare echilibrată, considerându-se a patra putere în stat. În realitate, prin componentele informale care fac parte din media în prezent, dar şi prin interesele politice diverse şi controlul limitat al societăţii asupra celor care furnizează informaţii în spaţiul public, mesajele transmise nu sunt nici pe departe pe cât de echilibrate, corecte şi exacte s-ar putea dori sau presupune.

Chiar dacă media militează pentru libertatea de opinie şi de exprimare în spaţiul public, condamnând eventualele încercări de cenzură din exterior, totuşi în media nu există libertate deplină. Fie există interese politice sau economice (de care nu ne ocupăm aici – nu abordăm situaţiile de manipulare şi de propagandă în media, care implică anumite intenţii şi interese specifice), fie mesajul este distorsionat ca urmare a filtrelor implicite, individuale sau organizaţionale.

„Prejudecata este o părere fără judecată.” (Voltaire)

Astfel, manifestarea stereotipurilor şi a prejudecăţilor de gen transpare, la o observare mai atentă, prin alegerile subiective – adesea inconştiente, neintenţionate şi mai ales necontrolate, ale celor implicaţi în aducerea în spaţiul public a informaţiilor adresate publicului larg, prin care ei au un mare impact:

  • Influenţează opinia publică şi atitudine indivizilor din publicul ţintă
  • Condiţionează discursul public şi impun priorităţi politice, culturale şi economice
  • Reconfigurează politicile publice prin ştirile aduse şi menţinute în prim plan
  • Menţin şi generalizează stereotipurile şi normele de gen în societate.

Cauzele pentru care subiectul egalităţii de gen este rareori abordat în media, iar stereotipurile de gen persistă în spaţiul public se numără printre următoarele:

  • Accesul limitat al femeilor în media este urmarea stereotipurilor şi prejudecăţilor de gen ale celor care iau deciziile în media. Mai mult, conceptele specifice egalităţii de gen nu sunt cunoscute în media, de aceea orice abordare este obligatoriu amatoristică şi ambiguă sau discriminatorie – situaţie extrem de vizibilă, de exemplu, atunci când se relatează în mod repetat cazuri de violenţă domestică, hărţuire sexuală sau alt tip de discriminare de gen.
  • Egalitatea de gen nu este o prioritate pentru media, aşa că deciziile asupra modului de abordare a realităţii (în mod sensibil, neutru sau negativ faţă de perspectivele de gen) sunt lăsate la bunăvoinţa sau priceperea celor care lucrează la materialele respective.
  • Cum discriminarea indirectă de gen este greu de dovedit, iar publicul nu este exigent în ceea ce priveşte inegalitatea de gen, multe stereotipuri sau aspecte legate de gen nu sunt conştientizate de actorii din domeniul media, de aceea nu au şanse să devină prioritare în lipsa unor iniţiative venite din exterior – de la ONG-uri sau instituţiile europene.

Totuşi, prin media, în acelaşi timp, se poate produce o schimbare socială pozitivă relevantă, dacă actorii din domeniu îşi conştientizează propriile stereotipuri de gen şi îşi doresc să ia parte la transformarea societăţii umane.

De exemplu, tabloidul britanic „The Sun” a anunţat, la începutul acestui an, că a decis să nu mai publice imagini de femei topless, după ce timp de 40 de ani, în fiecare număr, s-a respectat tradiţia de a avea zilnic o poză cu o femeie parţial dezbrăcată pe pagina 3. Această tradiţie – cu „fata de la pagina x” – a fost preluată de multe publicaţii din presa scrisă din România, totuşi încă nicio publicaţie nu a preluat şi decizia de a renunţa la ea.

Pentru a reduce impactul stereotipurilor de gen din media, este nevoie de abordări şi acţiuni pe mai multe planuri: individual, organizaţional şi social sau politic.

Primul pas – şi cel mai important – constă în conştientizarea stereotipurilor şi a prejudecăţilor de gen şi dezactivarea gândirii stereotipice, printr-o adevărată cură de dezintoxicare la nivel individual.

„Din fericire pentru minţile serioase, o prejudecată recunoscută este o prejudecată decontaminată.” (Benjamin Haydon)

Se spune că gândirea stereotipică este o formă de lene în gândire şi că jurnalistul sau specialistul media care se lasă influenţat de stereotipurile de gen păcătuieşte prin omisiune în furnizarea informaţiilor despre situaţii reale (din lenea de a gândi, mai mult decât din interese ascunse sau din răutate). Pentru a deveni critici în gândire şi a ne controla stereotipurile de gen, avem nevoie de cunoştinţe şi date utile, dar şi de empatie, de atenţie faţă de fapte şi mai puţin faţă de opinii şi interpretări personale, de înţelegere a consecinţelor propriilor acţiuni, precum şi de aderarea la valori etice, care să ne facă să devenim conştienţi în timp real de ceea ce spunem şi de ceea ce facem.

Iată câteva strategii de eliminare a stereotipurilor de gen la nivel individual:

  • Înainte de a lua decizia de a aborda un subiect, este necesară o etapă de analiză a modului de alegere a respectivei teme, la fel cum, după un articol, un reportaj, un conflict sau orice altă relaţie inter-umană, trebuie ca fiecare să-şi pună întrebarea dacă reacţiile şi deciziile proprii au fost influenţate de faptele reale sau de opiniile şi emoţiile personale faţă de respectivele situaţii.

La fel ca la programele AAA, preluarea controlului asupra stereotipurilor implică o serie de paşi succesivi:

  1. Recunoaşterea problemei (toţi judecăm rapid pe baza stereotipurilor pe care ni le-am creat în timp)
  2. Identificarea stereotipurilor uzuale, ori de câte ori ne aflăm în faţa unei persoane sau situaţii pe care o vedem sau o analizăm pentru prima dată
  3. Înţelegerea stereotipurilor de gen şi a modurilor lor de manifestare
  4. Stabilirea priorităţilor – ce stereotipuri pot fi abordate mai întâi
  5. Găsirea de argumente şi de contra-argumente contra stereotipurilor de gen
  6. Renunţarea la gândirea stereotipică în zonele prioritare alese
  7. Auto-observare, pentru că stereotipurile pot reapărea foarte uşor.
  • Observarea atitudinilor şi comportamentelor proprii sau ale celorlalţi, pentru a identifica stereotipurile şi prejudecăţile de gen: atenţie la vocabularul utilizat sau la atitudinile implicite şi la comportamentele manifeste faţă de persoane ce fac parte din anumite categorii
    • Renunţarea la judecăţi stereotipice implicite: „femeile nu se pricep la şofat” sau „bărbaţii nu plâng”, şi recunoaşterea lor imediată la alţii, ca semn al gândirii stereotipice
    • Conştientizarea şi blocarea atitudinilor, comentariilor şi acţiunilor discriminatorii, bazate pe stereotipuri de gen
    • Alte recomandări pentru a evita activarea stereotipurilor:
    • Folosirea unui limbaj inclusiv adecvat, fără a folosi termeni cu conotaţie negativă sau jignitoare pentru anumite categorii de persoane
    • Evitarea furnizării de informaţii inexacte, incorecte, incomplete, distorsionate, scoase din context
    • Cunoaşterea prevederilor legislaţiei anti-discriminare
    • Referirea la persoane pe baza caracteristicilor lor individuale, nu la apartenenţa lor la anumite grupuri sau categorii
    • Protejarea imaginii persoanelor ce fac parte din grupuri defavorizate
    • Pentru teme dificile, cooptarea unui expert pentru a explica clar şi relevant situaţia
    • Condamnarea materialelor sau situaţiilor discriminatorii din media şi prezentarea aspectelor pozitive, nu doar a celor negative
  • Identificarea bunelor practici în ceea ce priveşte egalitatea de gen şi generalizarea lor
  • Participarea la programe de educaţie, de dezvoltare personală şi de mindfulness[1], pentru a ajunge la controlul manifestării propriilor stereotipuri de gen, prin capacitatea de a distinge între fapte şi opinii, a identifica stereotipurile şi prejudecăţile de gen care condiţionează primele impresii în situaţiile uzuale, înţelegerea impactului uriaş al media asupra imaginii şi rolului de gen. Teme ce trebuie cunoscute pentru a aborda corect problematica de gen: gen, egalitatea de gen, violenţa de gen, împuternicirea femeilor, limbajul inclusiv etc.
  • Aderarea la coduri de etică şi de deontologie pentru profesioniştii din media.

„Încercarea de a ajunge la adevăr înseamnă respingerea stereotipurilor şi a clişeelor de gândire.” (Harold Evans)

La nivel organizaţional, strategiile care pot duce la eliminarea stereotipurilor de gen în mass media se pot referi la:

  • Abordarea unor teme sau realizarea unor produse media care să pună în discuţie stereotipurile de gen şi să contribuie la educaţia majorităţii pentru egalitate de gen: prezentarea femeilor care au acţionat împotriva normelor şi rolurilor de gen tradiţionale, cărţi şi filme despre contribuţiile tuturor oamenilor la dezvoltarea societăţii umane, descompunerea miturilor şi aşteptărilor stereotipice faţă de celălalt gen, încurajarea alegerilor de viaţă libere de rolurile tradiţionale de gen
  • Organizarea companiilor din sfera media astfel încât să respecte principiile egalităţii de gen, cu anularea plafonului de sticlă şi a condiţiilor discriminatorii pentru accesul femeilor în orice poziţie din organizaţie şi în orice poziţie cu impact major asupra părţii creative a produselor media:
    • Integrarea dimensiunii de gen în sistemul intern de management şi de luare a deciziilor, inclusiv crearea unei structuri interne de monitorizare şi identificare a stereotipurilor de gen manifestate în propriile produse media
    • Încurajarea femeilor să acceadă spre poziţii de top în organizaţie şi în echipele de creaţie
    • Crearea de baze de date referitoare la femei pe care le pot utiliza ca experţi sau invitaţi, pentru a face ca femeile să fie mai vizibile în media, în roluri tradiţional rezervate bărbaţilor
  • Conţinutul programelor şi produselor media să fie în corelare cu principiile responsabilităţii sociale şi să includă abordări din perspective sensibile sau măcar neutre faţă de gen:
    • Includerea de materiale care să conteste stereotipurile de gen şi să explice cum prin anumite metode de prezentare se poate afecta demnitatea unor persoane
    • Utilizarea de imagini vizuale (fotografii, desene, personaje etc.) care să nu întărească stereotipurile de gen şi rolurile de gen tradiţionale
  • Crearea şi respectarea unor coduri de conduită, ca parte a managementului organizaţional, care să includă o politică de egalitate de gen şi prevederi pentru evitarea discriminării de gen atât pe plan intern, cât şi în ceea ce priveşte conţinutul şi forma materialelor promovate în spaţiul public

Un exemplu este codul de etică promovat de Societatea Jurnaliştilor Profesionişti[2] care în preambul stabileşte că „Un jurnalist etic acţionează cu integritate.”, iar apoi arată că este cel care „dă voce celor fără voce” şi „evită gândirea stereotipică, îşi examinează modul în care propriile valori şi experienţe îi influenţează modul de raportare a faptelor”.

  • Afilierea sau participarea la reţele şi campanii publice pentru promovarea egalităţii de gen în educaţie şi în societate
  • Organizarea de cursuri pentru personalul propriu, în ceea ce priveşte recunoaşterea şi evitarea stereotipurilor de gen, utilizarea limbajului inclusiv şi non-sexist, înţelegerea aspectelor care contravin egalităţii de gen.

Pentru a se ajunge la eliminarea stereotipurilor de gen în mass media este nevoie de asemenea de strategii naţionale, decise la nivel politic şi social, care să urmărească:

  • Alocarea de resurse pentru programe naţionale de educaţie în vederea recunoaşterii importanţei eliminării gândirii stereotipice şi dezvoltării gândiri critice – în educaţie, în mass media, pe piaţa muncii şi în viaţa privată
  • Finanţarea de studii de gen, pentru a găsi cele mai adecvate măsuri de promovare a egalităţii de gen
  • Crearea şi susţinerea financiară a unor reţele şi forumuri pentru susţinerea eforturilor actorilor principali în susţinerea egalităţii de gen (experţi, ONG-uri implicate, sectorul academic, agenţiile publice relevante)
  • Stabilirea unor structuri şi reguli pentru monitorizarea şi identificarea derapajelor de limbaj şi a discriminării de gen în toate media, nu doar în zona audio-vizuală
  • Introducerea unei materii de studiu în şcoli şi în facultăţile de comunicare şi jurnalism, care să explice prezenţa şi modurile de eliminare a stereotipurilor de gen în media.

„Discriminarea flagrantă, intenţionată, împotriva femeilor este departe de a fi doar ceva scris în cărţile de istorie.”
(Cordelia Fine)

Există de asemenea strategii folosite în special de ONG-uri preocupate de egalitatea de gen, pentru a atrage interesul media asupra evitării stereotipurilor de gen:

  • Crearea de competiţii cu premii pentru jurnaliştii care abordează în mod corect problematica egalităţii de gen (cu recompense de genul: vizite de studiu, premii în bani, participarea la conferinţe internaţionale etc.)
  • Punerea la dispoziţia media de dosare de presă şi alte produse utile pentru înţelegerea şi prezentarea aspectelor legate de gen şi de puterea stereotipurilor de gen în societate
  • Realizarea de programe de training pe teme relevante pentru controlul stereotipurilor de gen, adresate diferitelor categorii de persoane din industria media: manageri, editori, redactori, ziarişti, prezentatori, reporteri, fotografi, personal de redacţie etc.

Media este o forţă. Utilizată în mod etic, are un impact major în transformarea în mai bine a societăţii umane. Iar schimbarea nu este neapărat o sarcină a guvernului sau a celor care conduc organizaţiile, ci este o responsabilitate a noastră, a tuturor.

Egalitatea de gen în lume depinde de noi, de fiecare dintre noi.

[1] Mindfulness implică o formă de meditaţie ce ne permite să fim prezenţi, atenţi, conştienţi de ceea facem în fiecare moment.

[2] Vezi www.spj.org

Lasă un comentariu

Filed under discriminare, egalitate de sanse, mass media

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s