De ce credem că merităm doar ce este mai bun?

speak freely

Citesc ce mai zic unii și alții. Unii (marea majoritate) spun că nu merită să trăiești în România, că aici nu există perspective, că nu se poate schimba nimic, că nu li se oferă nimic, că nu li se asigură nimic, că oamenii nu au educație, că se fură, se minte, se dă mită și așa mai departe.

Într-adevăr, societatea românească este dominată de fel de fel de comportamente necivilizate, deviante, de turmă, neacceptabile. Există minciună, răutate, iresponsabilitate, frica de gura lumii, dependență, lașitate – și continuați voi, pentru că bănuiesc că va ieși o listă interminabilă de aspecte negative prin care se poate caracteriza  românul tipic.

Dar tot aici am cunoscut o mulțime de oameni care nu fac parte din majoritate – educați, morali, plini de bun simț și de încredere în sine, curajoși, independenți, liberi, critici – fără a fi distructivi, deschiși, săritori, cu simț civic – dispuși să nu apuce neapărat pe calea cea mai rapidă pentru a se realiza și gata să muncească din greu pentru a obține ceea ce își doresc pentru ei și pentru cei din jur.

Chiar dacă sînt în minoritate, acești români contribuie la civilizarea României și la construirea lumii pe care și restul și-o dorește (atîta timp cît nu trebuie să miște ei un deget pentru a se schimba pe ei înșiși, așteptînd să apară în mod spontan o lume în care ei să trăiască mai bine).

Eu nu cred în soluțiile de îmbunătățire de sus în jos. Indiferent cît de luminați ar fi conducătorii, tot nu au cum să găsească soluții ideale pentru toată lumea. Eu cred în soluțiile de jos în sus, în eforturile de schimbare și de dezvoltare personală ale fiecărui individ, în responsabilitatea proprie pentru o viață mai bună.

Ceea ce înseamnă că a crede că societatea va deveni de la sine mai bună, mai dreaptă, mai îmbelșugată, doar prin trecerea timpului și deciziile guvernului, primarului sau a altor persoane „importante”, duce la așteptări complet nerealiste și improbabile,

Societatea îi dă fiecăruia ceea ce dă majoritatea societății. Dacă majoritatea are de dat doar critici și reclamații, fiecare primește numai ocazii de a fi nemulțumit.  Dacă majoritatea consimte să mintă (inclusiv pe sine!), să fure un pic (pe la bac sau în orice altă împrejurare – cînd crede nu se uită nimeni!), să „se descurce” cu un plic sau cu un mic trafic de influență (fiecare la nivelul lui!), societatea îi va oferi nepotisme, contracte pe alese, inegalitate și incompetență în luarea deciziilor. Iar dacă cerem ce nu dăm – respect, bun simț, responsabilitate, curaj – normal că nu avem de unde să primim. Pentru că societatea nu este altceva, ceva în afara noastră, cu o viață separată de a noastră. Societatea sîntem noi, fiecare și împreună. Și dacă nu ne place de societatea în care trăim, trebuie că avem și noi o contribuție la ceea ce nu merge bine și că putem avea una și la ceea ce va merge bine (dacă așa decidem).

Pentru a avea ceea ce este mai bun trebuie să fim cît mai buni. Asta e! Altă cale nu e!

Lasă un comentariu

Filed under responsabilitate, Romania

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s