De ce nu cred în succesul intervențiilor externe – de psihoterapie, coaching, training etc.?

„Cînd oamenii se simt gata, ei se schimbă. Ei niciodată nu o fac înainte de a fi pregătiți și, uneori, mulți mor înainte de a ajunge să se sintă gata pentru schimbare. Nu ai cum să-i faci să se schimbe dacă ei nu vor, așa cum nu îi poți opri, atunci cînd decid să se schimbe.” (Andy Warhol)

Din experiența mea – care evident nu este exhaustivă și nici nu se poate generaliza fără a produce daune – am învățat că, indiferent de bunele intenții, de competențele sociale și cele specifice, de caracteristicile personale etc., o intervenție externă care urmărește schimbări durabile și auto-sustenabile ale interlocutorului (fie el denumit client sau pacient sau beneficiar sau altcumva), are în general șanse extrem de mici de reușită.

Da – pe moment, în situație de criză, discuția cu un psihoterapeut este necesară și benefică. Dar la fel, de multe ori, un prieten sau o rudă care te ascultă și te sprijnă în perioade mai dificile, pot produce aceleași efecte benefice.

Dar eu cred că o scurtă întîlnire cu o persoană providențială la un moment potrivit poate avea un efect mult mai puternic decît eforturi de mai lungă durată, alături de o persoană special pregătită pentru a stimula căutările de soluții de schimbare.

Mai cred că trebuie să se „coacă” dorința de schimbare – cum zicea Andy Warhol. Ca un aluat care poate deveni cozonac doar dacă cele cîteva grame de drojdie declanșează un proces îndelungat de transformare. Sau ca un stejar falnic, crescut dintr-o sămînță adusă de vînt și hrănită de un mediu prielnic.

De unde vine însă elementul care poate declanșa dorința de schimbare? De oriunde! De la nemulțumirea de moment, de la paralela cu un erou dintr-o carte sau un film, de la discuția cu o persoană apropiată sau complet străină, de la întîlnirea cu un psihoterapeut, coach, psiholog etc. sau din orice altă sursă din jurul nostru (mediul fizic, virtual, mental etc.).

Care este durata de incubare, înainte de a se manifesta activ dorința de schimbare? Aș zice că este un proces pe termen lung – poate fi vorba de ani, de la discuții despre schimbare și pînă la parcurgerea drumului către noua stare, atitudine, percepție a realității. Doar un astfel de proces de schimbare duce la rezultate durabile și sustenabile. Altfel, celelalte tipuri de intervenții, deși vin pe moment cu soluții utile, nu duc la independență și la continuarea autonomă a dezvoltării personale, ci creează mai mult o viață de tip sinusoidal, cu urcușuri și coborîșuri care, pentru a nu trece dincolo de nivelul suportabil, necesită intervenții periodice, ca niște doze de energie insuflată periodic pe parcursul vieții, pentru menținerea unui echilibru altfel complet instabil.

„Pentru ca schimbările să fie într-adevăr valoroase, ele trebuie să fie de durată şi consistente.” (Anthony Robbins)

„Doar eu îmi pot schimba viaţa. Nimeni altcineva nu o poate face în locul meu.” (Carol Burnett)

423742_353866301303498_2064126673_n

Lasă un comentariu

Filed under auto-cunoastere, dezvoltare personala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s