Produs gratis – bun sau rău?

Am mai abordat conceptul de a oferi sau primi ceva gratis sau ca ceva să fie gratuit – vezi http://www.leanblog.ro/wp/despre-produsele-si-serviciile-gratuite/. Tot în acest articol am încercat să mă refer la etimologia cuvîntului gratis și la sensurile pierdute în timp sau voit ignorate ale acestui tip de tranzacționare.

Este evident că nimic nu apare în mod complet spontan, nici măcar în natură – unde, ceea ce aparent este spontan, este produsul întrunirii unui anumit context – adică trebuie să existe o conjunctură anumită, să se reunească o serie de condiții favorabile.

În realitate, nimic nu este regenerabil de la sine, fără un anumit tip de input dintr-o sursă oarecare. Cei care cred că ceva poate fi gratis în sine – în sensul că nu costă nimic, că apare dintr-o dată și că nu reprezintă ceva valoros, ar trebui să treacă de suprafața lucrurilor și să se întrebe de fapt ce se ascunde dedesubt: cine contribuie și cine plătește, în locul lor, resursele consumate pentru ca ceea ce ajunge la ei să poată fi dat gratuit, care sînt interesele urmărite și de cine anume și, mai ales, cum vor (răs)plăti ei, la un moment dat, ceea ce primesc gratis. Și nu este vorba doar de o tranzacție materială și financiară, ci de relațiile și emoțiile care însoțesc obligatoriu orice fel de transfer între părți.

Să ne gîndim împreună la cîteva semnificații. Un curs gratuit este un curs pentru care cursantul nu plătește. Ceea ce nu înseamnă în mod automat că este vorba despre un curs prost, inutil, ceva apărut spontan și care nu implică nicio cheltuială pentru nimeni (pentru că de obicei costurile sînt suportate integral sau parțial fie direct de autor sau de organizator, fie din fonduri atrase – donații, finanțări nerambursabile etc.). La fel, în cazul unei cărți oferite gratuit – nu înseamnă că autorul nu a avut nevoie de timp și de inspirație pentru a o scrie, precum și că nu a depus efort în acest scop. Sau al oricărui rezultat al muncii intelectuale sau artistice – chiar și pentru a face graffiti , autorul amator consumă din plin timp, vopseluri, energie și multă pasiune pentru a expune gratuit omenirii o idee, un mesaj, o emoție pe care le dorește a fi transmise.

Similar în cazul oricăror altor tipuri de inițiative. Mostrele oferite gratuit costă (adesea mult), la fel bomboanele sau pliantele aflate la recepția unei firme, produsele cadou din diferitele promoții comerciale sau banalul antinevralgic pe care nu îl ai la tine și îl ceri unui coleg ori de cîte ori te doare capul la birou.

În viața noastră, totul costă, totul consumă ceva, totul implică cheltuieli – iar cine își asumă aceste consumuri de resurse de toate felurile (materiale, energie, muncă etc., dar și speranțe, idei, strategii, riscuri și așa mai departe), pentru a putea da gratuit altora rezultatele astfel obținute, bineînțeles că urmărește să obțină ceva în schimb, nu intenționează doar să facă risipă. Nu vrea bani, din moment ce oferă ceva în mod gratuit, ci vrea altceva care îi este util – informații, încredere, o schimbare de atitudine, bunăvoință, recunoștință etc.

Atenție însă! Nimeni nu are datoria de a da ceva gratuit, cum nimeni nu are nici dreptul și nici obligația de a primi ceva gratis! A da ceva gratis nu înseamnă a face un cadou! Așa că, a decide să primești ceva gratis înseamnă a-ți asuma o datorie, este echivalent cu a intra într-o tranzacție oarecum similară celor comerciale, deci trebuie să dai ceva înapoi, doar că de obicei nu va trebui să faci plata pînă la un termen precis și nici cu bani, ci într-un alt fel, adesea neconștientizat de multă lume – chiar dacă este vorba doar de un simplu mulțumesc. Chiar și la biserică primești încurajare și sfaturi pe gratis, dar se așteaptă de la tine să le plătești continuu prin credință. În familie – la fel – primești ceea ce ai nevoie pentru a trăi, fără a plăti pe loc, dar la un moment dat va veni sigur timpul cînd va trebui să dai ceva înapoi.

Viața este o tranzacție continuă, în care ai nevoie să dai și să primești mereu cîte ceva, și chiar se spune că ceea ce este mai de preț în viață nu este ceea ce se plătește cu bani. Cine crede că este dreptul lui să tot primească mereu cadouri, sau că le primește pentru că le merită, fără a se simți în vreun fel dator sau recunoscător, înseamnă că încă nu cunoaște viața!

Așa că nu ar trebui să ne fie frică de ceea ce este gratuit, doar că și în această eventualitate ar trebui să se aplice o analiză a valorii înainte de a da sau a primi ceva gratis – pentru ca ceea ce este oferit gratuit să nu fie o risipă iremediabilă, ci o investiție bine plasată.

Pentru că rezultatul oferirii de lucruri gratis poate fi de două feluri: fie cel constatat după o campanie electorală (cînd numărul de voturi dintr-o zonă nu corelează cu bugetul de campanie alocat pentru cadouri electorale), fie unul pozitiv (cînd ambele părți implicate convin să recunoască valoarea lucrului oferit gratuit, înțeleg nevoile, interesele și motivațiile celeilalte părți, iar cel care a decis să primească ceva este conștient că astfel va intra de bunăvoie într-un schimb reciproc onest de bunuri – de obicei imateriale). Altfel, ceea ce este gratis devine doar o formă de manipulare care va aduce succes doar uneia dintre părți – iar aceasta nu este întotdeauna doar cea care dă!

Uneori plătim mult mai mult pentru lucrurile pe care le primim pe gratis. (Albert Einstein)

Se cumpără idei de-a gata. Se vînd pretutindeni, chiar pe gratis; dar ce-i gratis costă mai scump … (Feodor Mihailovici Dostoievski)

decizie

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, auto-cunoastere, gratuit

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s