Frumusețea – în luptă cu natura?

Curentul ecologist este la mare modă – vezi lupta pentru Roșia Montana sau apetența multora față de vegetarianism sau veganism. Ce nu înțeleg eu este cum de, aparent și declarativ, ne pasă (nouă – oamenilor – în general) atît de mult de natură și de corpul uman, în timp ce chirurgia estetică și intervențiile estetice de altă natură au devenit în ultimul timp mai degrabă regula, decît excepția?

Mă uitam la TV zilele trecute – nu mă interesa subiectul, ci priveam ca hipnotizată la două fete – surori – de circa 20 de ani – ambele cu sprîncene identice (tatuate sau vopsite – că nu mă pricep la aceste tehnici). Dacă mi se pare o idee bună pentru a reface aspectul sprîncenelor în cazul celor care la un moment dat și-au dat seama că au intervenit excesiv asupra formei acestora, nu mi se pare însă o soluție să ajungem să avem cu toții sprîncene identice.

Observ în jurul meu eforturi, uneori supraomenești, de transformare a corpului și aspectului propriu – și nu mă refer la vedete sau la persoane care au decis să își cîștige traiul din modul cum arată, ci la oameni „normali”, comuni, obișnuiți. Iar decizia lor nu are întotdeauna legătură cu sănătatea, ci mai mult cu percepția față de sine și cu modelul impus de societate – care cere un anumit tip de siluetă, de buze, de sprîncene, de bust etc.

Iar dacă ne indignăm cînd privim la imaginile cu fete mutilate (din Africa sau Asia), pentru a le face să respecte cutumele specifice culturilor din care provin și agreăm măsurile de interdicție impuse prin lege, dacă aprobăm lupta cu adicțiile produse de unele substanțe (tutun, alcool sau droguri), dacă salutăm scoaterea violenței în afara legii, nu privim însă la fel de critic la reclamele și ofertele tentante de înfrumusețare, slăbire sau împuternicire prin diverse pastile sau intervenții de mărire artificială a fel de fel de părți ale corpului și de reducere a altora. De obicei se laudă activitatea clinicilor sau saloanelor de frumusețe lansate cu mare fast, care se ocupă de punerea sau îndepărtarea grăsimii, a părului, a unghiilor sau sprîncenelor. Reclamele preamăresc pastilele, operațiile, dispozitivele prin care corpul uman este depersonalizat în mare măsură și transformat într-un standard statistic determinat de frumusețe.

Dar ce facem astfel cu natura? Acționăm la fel de nesăbuit împotriva ei, ca în anii în care poluarea era nelimitată de vreo restricție impusă în mod legal? Interzicem clonarea, dar stimulăm uniformizarea artificială a aspectului uman?

Așa numitele imperfecțiuni în numele cărora se justifică intervențiile de natură estetică există doar prin compararea cu perfecțiunea – care de fapt știm cu toții că nu există, nu? Iar dacă perfecțiunea este impusă de majoritate, atunci este doar o formă de manipulare socială, în interesul celor care știu să o valorifice și în dezinteresul celor care devin doar masă de manevră.

Vrem să fim oameni sau medii statistice? Iată o întrebare pe care nu și-o pun cei care se supun opiniei publice, crezînd de fapt că ei sînt singurii care decid pentru propria lor persoană.

inuman

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, auto-cunoastere, dezvoltare personala

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s