Copilăria – ne bucură o viață!

Pînă am intrat la școală am stat cu bunica mea din partea mamei – era bunică de București, locuia undeva pe lîngă Gara de Nord.  Și făceam o mulțime de rele, cum spunea ea! Dar ce amintiri grozave am din acele vremuri!

Sora mea mai mare a fost copilul perfect – povestea bunica mea cum o punea pe scăunel lîngă fereastră, ca să se uite afară și acolo o găsea cînd se întorcea ea în casă – de la cumpărături sau de la alte treburi. Cu mine a fost o altă poveste! Niciodată nu eram unde se aștepta ea să mă găsească.

Vara, bunica punea în curte, în fiecare dimineață, unde bătea soarele, un lighean cu apă, pe care o folosea să mă spele înainte să mă bage în casă.

În fiecare zi îmi dădea haine curate, pentru că eu aveam grijă să le umplu de praf și de pete de la florile pe care bunicul spera să le crească în spațiul care îi revenea (fiindcă era o curte comună pentru trei case de tip vagon și fiecare familie folosea spațiul din dreptul casei ei). Iar eu eram mai eficientă ca un cățel! Îmi plăcea să dezgrop florile, eram curioasă să văd rădăcinile, furnicile, gîndăceii și să pot rupe frunzele pe nervuri! Dar eu aveam și mai mult noroc – pentru că în casa „din fundul curții” trăia o femeie în vîrstă, fără copii, care era toată ziua plecată la biserică, iar eu puteam să mă joc în voie în zona ei de curte, care era mult mai atrăgătoare, pentru că era lăsată în paragină și era plină de bălării – o junglă adevărată pentru mine, care eram mai mică de înălțime decît multe dintre plantele de acolo. Uneori aveam și niște întîlniri cu fiarele pădurii – gardul avea niște găuri prin care intrau pisoii vecinei, la fel de dornici de joacă ca și copiii. Îmi plăcea să mă joc acolo – era greu să fiu găsită și puteam să fac ceea ce îmi plăcea mai mult – eram prințesa care fugea din palat și se rătăcea în pădure – că îmi citea bunicul povești și eu țineam minte ceea ce îmi plăcea mai mult.

Să revin însă la elementul central al povestirii de azi – ligheanul cu apă călduță. Era duminică și bunica mergea în vizită sau veneau părinții mei în vizită – nu mai știu exact. Ca să se poată pregăti liniștită, a decis să mă îmbrace mai întîi pe mine și să mă trimită afară pentru cîteva minute. Mare greșeală! Ce conta că aveam rochie albă, scrobită și călcată impecabil! Am sărit într-un picior (distracția mea preferată, alături de săriturile – țopăitoare pe care mai tîrziu, la școală, am aflat că lumea le numește „pasul ștrengarului”!) și, ca din întîmplare, am ajuns lîngă ligheanul cu pricina – cu apa care strălucea în soare. Probabil că am auzit chemarea apei, că altfel nu-mi explic de ce am ajuns cu ambele picioare – cu sandale și șosete albe – în lighean! Care, mic fiind și nu foarte bine echilibrat, s-a răsturnat cu mine cu tot! Super amuzament, nu? Un pic de nămol este o atracție căreia nu-i poți rezista vara, mai ales dacă te comporți ca puiul de elefant plecat la scăldat! Așa că m-am jucat un pic la soare, iar cînd a ieșit bunica din casă, a văzut în fața ochilor un elefănțel gri pătat, pentru că mai aveam două-trei locuri albe pe rochița de duminică!

Ce a urmat, vă puteți închipui! Mai ales că au aflat toți vecinii! După o mică urmărire și niște amenințări de la distanță, am primit o baie cu apă rece – pentru că apa călduță din lighean primise o cu totul altă întrebuințare! Iar vizita a rămas pe altă dată, pentru că deja era prea tîrziu pentru o după-amiază plăcută între adulți. Eu am ieșit în cîștig, cu distracția mea neprețuită!

Ce viață! Ce supărări! Ce amintiri! Data viitoare poate vă povestesc despre întîlnirea mea cu pepenele verde!

Lasă un comentariu

Filed under amintiri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s