Angajat activ sau angajat pasiv?

employees

sursa: https://image-store.slidesharecdn.com/4dd3dd8f-1efd-4939-b63e-c09186653c83-original.jpeg

Totul a pornit de la această imagine, promovată pe LinkedIn de un consultant în resurse umane și general apreciată de cei din rețeaua respectivei persoane.

Observația mea – pornind de la forma pasivă de exprimare (adică să se lase plătiți bine, implicați, provocați și promovați etc.) a fost că pare că cei care sînt de acord cu enunțul consideră că este normal ca majoritatea angajaților să fie pasivi.

Iar singurul răspuns primit (pînă în prezent) a fost de la un om care a spus că: „From my point of view if I’am paid well, involved, appreciated and trusted i have no reason to be „active” regarding my employer … passive is a word with many meanings and connotations… :) ”.

Întrebarea mea este cum ar trebui să fie angajatul „ideal”: activ sau pasiv?

Sau, pentru a da niște indicii despre ceea ce mă preocupă, aș reformula sau detalia întrebarea anterioară:

  1. Cum ar trebui să fie omul „ideal”: activ sau pasiv?, sau
  2. Angajatul este activ sau pasiv în beneficiul propriu sau al angajatorului?

Ca definiție, o persoană activă este cea care știe ce vrea, ia decizii și acționează pentru a se îndrepta către dezideratul său, fiind gata ca în acest proces să schimbe toată lumea din jur, pentru a fi mai pe gustul său (asumîndu-și, desigur, responsabilitatea și consecințele propriilor acțiuni).

Persoana pasivă este cea care acceptă lumea așa cum este și își mobilizează resursele pentru a se adapta la mediu, acceptînd fără mare stres ritmul și direcția în care se face deplasarea acesteia. Dacă s-a alăturat curentului care duce spre mai bine, are toate motivele să se felicite. Dacă însă ceea ce i se întîmplă nu este tocmai conform propriilor așteptări sau conform propriilor „merite”, atunci  va da întotdeauna vina pe ceilalți.

Pe scurt, persoana activă este cea care face ca lucrurile să se întîmple, în timp ce cea pasivă se lasă în voia curentului decis de mulțime și se adaptează la sistem.

Sesizați cumva vreo asemănare sau deosebire cu ceea ce ni se întîmplă acum la nivel de societate? Că tot declarăm toți că vrem schimbare, dar foarte puțini consimțim să începem prin a ne schimba pe noi înșine! Cel mult unii decid să plece în străinătate, considerînd că acesta ar fi semnul unei persoane active.

Dar ce înseamnă a fi activ sau pasiv, în contextul relațiilor de muncă?

Angajatul activ este cel care acționează ca un întreprinzător (adică sesizează problemele, se implică voluntar în găsirea de soluții de îmbunătățire, ia inițiativa în situații care trebuie schimbate), chiar dacă este doar parte a unei organizații în care nu poate lua decizii individuale în mod independent. Sau devine un leader (formal sau informal), fiind cel către care se întorc ceilalți atunci cînd au nevoie de un impuls pentru a merge într-o direcție sau în alta.

Angajatul pasiv este cel care consideră că nu se poate face nimic și că, de cele mai multe ori, „capul plecat, sabia nu-l taie”. Nu este neapărat o persoană incompetentă (în sensul că i-ar lipsi capacitatea profesională pentru postul pe care îl ocupă), nici o persoană lipsită de inteligență sau rău intenționată. Dimpotrivă, este, într-un fel, „angajatul model” sau executantul perfect – își îndeplinește sarcinile care îi sînt alocate, face tot ce i se spune, evită să ia decizii pentru a nu ajunge cumva în opoziție cu cineva, nu pune întrebări și nu critică deciziile celor de deasupra din ierarhie (nu în mod explicit, pentru că de fapt de multe ori mormăie sau comentează în privat sau face unele remarci indirecte, fără a-și asuma o comunicare asertivă), pretinde o disciplină strictă celor din partea inferioară a ierarhiei, nu se propune niciodată ca voluntar pentru a rezolva o problemă, își găsește scuze și cauze externe pentru orice întîrziere sau eroare. Problema este că angajatul pasiv nu strică nimic, deci niciodată nu este nimic de reparat sau de schimbat, iar la un moment dat, organizația populată doar de angajați pasivi se trezește complet nepotrivită pe piața prezentă, pentru că exteriorul este complet schimbat, dar interiorul a rămas înghețat la un moment oarecare din trecut.

Așadar, a fi angajați activi sau pasivi este mai bine pentru noi sau pentru angajatorii noștri? Reformulînd, oare angajatul activ este așa pentru binele lui sau pentru al altcuiva? Este mai bine să facem ceva pentru că așa am ales noi pentru noi sau este mai bine să-i lăsăm pe alții să ne convingă, să ne implice, să ne aprecieze, să ne acorde încredere, să ne motiveze, să ne mobilizeze etc.?

Răspunsurile pot fi găsite de fiecare, pentru propria persoană. Nu este obligatoriu să fim toți la fel – nici n-ar fi bine. Dar ar fi util ca fiecare să fim conștienți de alegerile făcute, de avantajele și dezavantajele posibile, pentru a nu face confuzii prea mari și a avea așteptări nerealiste de la viață, cum ar fi să avem simultan avantajele ambelor categorii de oameni și niciun dezavantaj!😉

„Diferenţa dintre marii oameni și restul lumii este că primii își creează viaţa lor în mod activ, în timp ce ceilalți sînt creați de viaţa lor, așteptînd pasivi să vadă încotro îi duce viața lor în viitor. Diferenţa dintre cele două categorii este diferenţa dintre a trăi pe deplin și doar a fi viu.” (Michael E. Gerber)

„Manifestă-ţi încrederea în tine însuţi în chip activ, nu pasiv. Încrederea izvorăşte din convingere.” (Colin Turner)

„Viața, la toate nivelurile și în toate situațiile, este o ocupație exterioară, un efort real și activ.” (Karl Wilhelm Von Humboldt)

Lasă un comentariu

4 Decembrie 2015 · 12:54 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s