Ce este fericirea?

Cu toții știm că omul este veșnic nemulțumit, că niciodată nu consideră că are tot ce-i trebuie, că mereu aleargă după una sau după alta și că de cele mai multe ori ceea ce nu are este mai important ca ceea ce are.

Așa ne învață societatea – că trebuie să ne dorim mai mult, să progresăm continuu, să nu ne lăsăm întrecuți de alții, să fim primii sau măcar să ne luptăm să ajungem în frunte.

Iar la un moment dat în viața noastră apare (sau nu!) un declic care ne scoate de pe drumul larg și ne aruncă pe o cărare abia întrezărită prin ceața deasă a confuziei noastre.

De ce îmi trebuie mai mult? De ce trebuie să merg încotro se duc toți? De ce fac prea mult din ceea ce de fapt nu-mi place să fac? De ce mă interesează mai mult ce cred alții despre mine și fac atîtea eforturi pentru a concura cu ei?

Sînt întrebări care apar (sau nu, cum ziceam!) la un moment dat în viața noastră. Eu recunosc că nu am avut inteligența de a căuta răspunsuri din timp. A trebuit ca corpul meu să cedeze, pentru a-mi da semnul că este momentul să-mi schimb viața. Așa că am decis că trebuie să fac ceva pe gustul meu, fără să mai am nevoie de vreun referențial în afara mea. Iar decizia mea a fost să fiu egoistă – să mă pun pe mine pe primul plan și tot ceea ce fac să urmărească doar să-mi fie mie bine.

my goal

Este bine sau nu? Eu zic că da și nu mă poate nimeni contrazice, din moment ce nimeni altcineva nu trăiește în locul meu. Cum nici eu nu mă aflu în pielea altcuiva și nu îi pot spune cum să-și trăiască viața.

Tot ce pot spune este că eliberarea internă pe care o simți atunci cînd nu te mai judeci după standardele impuse de alții este cea mai grozavă senzație pe care o poți avea – aș putea să o compar doar cu senzația externă pe care am avut-o cînd am decis să merg la plaja de nudiști și cînd am putut face comparația dintre limitare și nelimitare fizică în spațiu.

Deci, ce este fericirea? Pentru mine este să faci ceea ce vrei, să vrei să faci ceea ce-ți place și să știi ceea ce ce-ți place. Este mult, este puțin? Este bine!

Dacă privești un om fericit cu adevărat, vei observa că fie construiește o barcă, scrie o simfonie, își educă copilul, cultivă dalii în grădină sau caută ouă de dinozaur în deşertul Gobi. El nu caută fericirea, ca și cum ar fi un nasture rostogolit sub calorifer. El nu se va strădui să o atingă, ca și cum ar fi un scop în sine. El își va fi dat seama că este fericit în timp ce își trăiește viața în cele douăzeci și patru de ore pline ale zilei lui. (W. Beran Wolfe)

Lasă un comentariu

Filed under egoism, Imbunatatire, spiritualitate, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s