Amintiri (înfiorătoare) din comunism

Iarăşi din ciclul „Amintiri din comunism”, despre ceea ce trebuie să ştie cei care cred că atunci era mai bine.

Nu îmi place să vorbesc despre comunism cu cei care îl cunosc doar din auzite sau care își văd trecutul prin filtrele roz ale tinereții lor pierdute, eliminîndu-și din memorie compromisurile, lașitățile, avantajele nemeritate și tot ceea ce s-au făcut că nu observă atîta vreme.

Eu am prins perioada în care, ca adult, totul era rău – fără căldură, fără mîncare, fără dreptul de a alege ce să fac cu viața mea, fără libertate.

Iată una din amintiri, care poate părea minoră prin prisma efectelor, dar care a fost majoră la nivelul conștiinței mele.

Eu nu am fost membru de partid, dar am avut ocazia să particip o dată la o adunare a conducerii partidului comunist, la nivel judeţean. Se întîmpla în 1987 sau în 1988, lucram la o fabrică din Braşov şi, în ziua în care toţi membrii biroului PCR din fabrică urmau să participe la acea întîlnire, una din persoane a avut probleme cu copilul şi nu a putut veni la muncă. Cineva din birou a spus că găseşte ea repede o înlocuitoare (trebuia respectat sexul persoanei absente!) – pentru că trebuia respectat numărul planificat de participanţi, ca să nu rămînă scaune goale în sală! Şi mi-a propus mie să merg 2 ore la întîlnire, iar apoi aveam liber restul zilei în oraș. Nu prea mă atrăgea propunerea, dar m-a rugat mult să accept, ca să o acoperim pe colega ei absentă, şi pînă la urmă am acceptat, fără să ştiu că ceea ce urma avea să fie atît de insuportabil şi, mai ales, imposibil de uitat.

Pe scurt, am ajuns în sala teatrului din oras, plină cu membri importanţi de partid – de la „centru” şi de la nivel judeţean. Mă gîndeam că va fi simplu – că voi sta pe scaun încercînd să nu adorm la cuvîntările fără cap şi fără coadă. Şi că apoi voi avea liber restul zilei – să mă plimb şi să mă bucur de aer curat.

Dar ceea ce s-a întîmplat a fost complet diferit de aşteptările mele. După primele zece minute, au început exerciţiile periodice de trezire a publicului – adică la fiecare cîteva minute, se ridica cineva din primul rînd, se întorcea cu faţa la noi, spunea o lozincă, pe care toţi din sală o repetau sacadat, în acelaşi timp cu vocile din difuzoarele din sală, bătînd ritmic din palme şi ridicîndu-se în picioare – ceva despre „conducătorul iubit” şi despre succesele şi culmile socialismului. La primul exerciţiu, am reacţionat ca domnul din fotografie – adică am stat liniştită pe scaun şi m-am uitat la cei în transă din jurul meu, fără să înţeleg ce îi face să se comporte astfel. Cînd toată lumea s-a liniştit, cineva mi-a şoptit la ureche că trebuie să fac precum ceilalţi – că se ştie numele persoanei de pe scaunul pe care-l ocupam şi că acea persoană va suporta consecinţele acţiunilor mele (sau a lipsei de acţiuni, de fapt). Aşa că, la următoarele exerciţii, colegii din dreapta şi din stînga mă lau de braţ şi mă ridicau de pe scaun odată cu ei. Între timp, fiecare mai îmi zicea cîte ceva, avînd grijă să mă împiedice să mă ridic ca să plec.

La final, am plecat de acolo cu capul vîjîind, plină de o revoltă fără margini, tremurînd de furie, de umilinţă, dar şi de remuşcări pentru cea pe care o înlocuisem – pentru că nu am reuşit să mă conving să strig lozincile şi nici să aplaud frenetic, dar cel puțin mă ridicau ca să fiu la nivelul capetelor de pe linia scaunelor din fiecare rînd. Măcar cei care se duc acum la spectacolele televizate ca figuranţi, se duc de bunăvoie, ca să cîştige un ban. Eu, de bună voie am acceptat să ajut pe cineva, fără însă să ştiu că a face parte din PCR însemna să devii o marionetă acţionată din exterior, în speranţa de a te cocoţa eventual într-o poziţie mai înaltă sau de a obţine ceva avantaje greu de obţinut în alt mod. Ştiu că sabia nu taie capul plecat, dar la ce mai este nevoie de cap, dacă oricum nu ai voie să-l foloseşti?
Lungă amintirea mea! La mulţi ani de libertate, vă doresc! Libertatea de a alege, libertatea de a gîndi, libertatea de exprimare şi de acţiune!

Iată și fotografia de care vorbeam mai sus – August Landmesser, Hamburg, 1936:

8184688478_d645f0cc65_q

sursa foto: https://www.flickr.com/photos/leighblackall/8184688478

Lasă un comentariu

Filed under Imbunatatire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s