Dialog sau intoleranță?

„Opoziția este indispensabilă. Un om de stat bun, la fel ca orice altă ființă umană rațională, învață mereu mai mult de la oponenții săi, decît de la susținătorii săi fervenți.” (Walter Lippmann)

Eu îmi rezerv dreptul de a gîndi și uneori abuzez de dreptul de a vorbi. Și nu de puține ori mi se întîmplă să fiu în dezacord cu alții. De obicei încerc să evit generalizările sau acuzațiile directe. Iar cînd îmi pierd răbdarea sau simt că mi-au fost înșelate așteptările, reacționez prin păreri exprimate mai tranșant, prin ironii sau sarcarm, dar nu mi-aduc aminte să fi folosit vreodată înjurături – mi-au scăpat vreo două în viață, dar eram la volan și nu se pun😉 , să jignesc în mod voit sau să folosesc atacuri la persoană.

Dar constat că aproape nimeni nu mai suportă să fie contrazis.

De exemplu, pe FB, atunci cînd cineva decide ca toate postările proprii să fie văzute de tot restul lumii, nu se mai poate prevala de dreptul la intimitate, spunînd că are dreptul să selecteze doar ce îi place și să alunge orice persoană cu părere contrară. Pentru această situație, programul îi oferă opțiunea de a alege ca postările să îi fie văzute și comentate doar de cei „aleși”, nu de oricine. Iar dubla măsură pe care o aplică – se umflă în pene cu popularitatea obținută, dar admite comentarii doar de la „aplaudacii” de serviciu – arată o labilitate psihică majoră (folosind un eufemism!).

Oare de ce cei care au opinii diferite se consideră imediat dușmani unii pe alții? Toată lumea clamează dreptul liber la opinie, dar cînd altul și-l folosește pentru a avea un punct de vedere opus, imediat apare violența verbală, dezacordul vehement sau ironia deplasată. Iar de aici la violența fizică de multe ori nu este decît un pas destul de mic.

Dreptul la opinie exclude cumva dialogul și dezbaterea de idei și considerăm că trebuie să se aplice doar celor care au opinii similare propriilor opinii? Oare mai avem educația toleranței, a discuțiilor în contradictoriu, a dialogului propriu-zis? Sau funcționăm exclusiv pe principiul duplicității – la suprafață folosim limbajul politic corect, iar de fapt noi gîndim încă numai după principiul „Cine nu gîndește ca noi este dușmanul nostru!” (pentru cei care nu știu, a fost Lenin cel care a spus „Cine nu este cu noi este împotriva noastră.”!) ?

Partea dificilă într-o discuţie nu este de a apăra opinia cuiva, ci mai degrabă de a o cunoaşte. (André Maurois)

2 comentarii

Filed under alegeri, auto-cunoastere, dialog, Imbunatatire, mindfulness

2 responses to “Dialog sau intoleranță?

  1. Irinel

    Va citesc articolele cu mare drag de fiecare data.

    Va doresc un an plin de bucurii si dorinte implinite.
    La multi ani!

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s