Despre progres

Vineri, pe la orele 5, am călătorit cu metroul în București, după o pauză de vreo 5 ani (sau mai mulți?). Fiind o noutate destul de mare pentru mine, am privit în toate direcțiile cu mare curiozitate.

Trenul cu care am călătorit eu era nou, curat, nu foarte aglomerat. Nu erau mirosuri  care să-ți atragă atenția – nici plăcute, nici neplăcute. Oamenii mi s-au părut civilizați – drept este că fiecare era cu nasul băgat în telefon și cu urechile înfundate cu căști – așa că nimeni nu făcea gălăgie, murdărie sau nu șoca prin nimic restul călătorilor. Dar am văzut și doi tineri care citeau cărți – pe bune, nu e-books. Era și un om de la pază, care îi scruta cu privirea pe toți cei care se urcau. Deci m-am simțit confortabil.

Stația la care m-am urcat era curată și îngrijită – nu am văzut mobilier rupt sau trepte sau pereți cu probleme. Iar casiera, văzîndu-mă mai dezorientată, chiar mi-a spus pe care parte este linia de unde trebuia să iau metroul spre centru și mi-a zîmbit cînd i-am mulțumit. Ba chiar m-am bucurat că lipsea aglomerația de reclame pe peron, pentru că așa am reușit să observ mai repede și mai clar panourile cu informații de interes pentru mine – ieșirile de interes, harta etc. Stațiile prin care am trecut mi s-au părut curate – cît am putut vedea din interiorul vagonului de metrou.

Una peste alta, a fost o experiență satisfăcătoare. Dar apoi am aflat niște știri despre metrou – stațiile inundate, tavanele cu mucegai, vagoanele și stațiile cu mobilier distrus etc. Și m-am întrebat: oare cîte realități există?

Poate că eu am călătorit pe singura rută acceptabilă și în singurul tren nou? Poate că știrea era exagerată și că nu totul este complet negru la metrou?

Pentru cei care nu înțeleg de ce aș lăuda ceva care nu este bun, aș vrea să știe că nu lucrez nici la primărie, nici la metrou și nici nu m-a plătit nimeni să scriu de bine. De fapt, ce vreau să spun este că nimic nu este fie bun, fie rău, sau doar în alb și negru, sau doar fals sau corect. Progresul nu apare instantaneu la nivel global, ci este o luptă continuă pentru înlocuirea vechiului – fie că vorbim de lucruri, concepții, obiceiuri, metehne etc.

M-aș bucura dacă ne-am dezvolta capacitatea de a vedea și pomii, nu doar pădurea, de a ne gîndi la aerul din partea paharului care pare goală, de a sesiza și lucrurile bune, nu doar pe cele proaste. Lumea nu este perfectă, dar nici diabolică. Oriunde ne-am duce și orice am privi, există bine și rău, există nuanțe într-un continuum de variație, există unicitate și diversitate. Toate ne sînt utile, dar în doze suportabile, nu fără de măsură.

Progresul nu apare ca negare, ci ca construcție, pornind de la potențialul lucrurilor care există. Așa că drumul nostru trebuie să includă ceea ce este bun și să continue să-l dezvolte, știind ce vrem să evităm și unde vrem să ajungem. Altfel, viața noastră este o lamentare continuă, o așteptare nerealistă de a avea peste noapte doar rezultate ideale și un regret nețărmurit de a nu avea ceea ce alții au obținut în secole de trudă și civilizație. Uneori soluția nu este de a urma turma, ci de a prelua conducerea ei.

om de zapada cu celular

sursa: http://www.thepoke.co.uk/wp-content/uploads/2015/01/B8ijkL0CMAE0p6M.jpg

 

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, Imbunatatire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s