Bibliotecă pe bune sau doar virtuală?

biblioteca

Cînd eram mică și cineva mă întreba ce vreau să mă fac cînd voi fi mare, multă vreme răspunsul meu a fost: „vînzătoare la librărie”. La bibliotecă nu am ajuns decît foarte tîrziu – eram deja la facultate! – altfel poate că aș fi spus „bibliotecară” – dar nimeni nu îmi spusese că există o astfel de ocupație, mai „cultă”.

Așa că visul meu era să lucrez într-o librărie. Mă fascinau instrumentele de scris – mai ales creioanele (vă mai aduceți aminte mirosul creioanelor cu mină H sau 2H?), adulmecam precum un ogar mirosul cernelii tipografice pe care încă îl purtau cărțile noi, dar îmi plăcea și hîrtia de împachetat – de la cea grosolană, cu o culoare maronie incertă, pînă la hîrtia pentru cadouri -imprimată sau gofrată sau lucioasă. Și astăzi, cel mai tare cadou pe care l-aș putea primi este o carte sau un set de creioane, o gumă și o ascuțitoare.

Norocul meu – sau poate cauza fascinației mele – era mama mea, care lucra la o tipografie. Ea m-a dus de mică (mai mult de nevoie – cînd nu avea cu cine să mă lase acasă!) să văd mașinile de tipărit, locul unde se culegeau literele, unde se amestecau culorile, unde se tăiau paginile și se legau cărțile – totul făcut în mare parte manual, pentru că nu se inventase încă printul digital. Apoi, cînd am intrat la școală, tot ea ne aducea acasă cîte o carte științifică cu circuit mai limitat, dar care era mai tare pentru mine decît este astăzi canalul Discovery – fie că era o carte de gramatică, de istoria literaturii sau de istorie medievală.

Apoi anii au trecut și am tot cumpărat cărți – din ce în ce mai puține în ultimii ani. De ce? Paradoxal, din cauza ofertei. Există din ce în ce mai multe cărți bune (sau măcar interesante) disponibile în librării, ba chiar am ajuns și noi să publicăm cărți aproape concomitent cu apariția lor prin țările pe care le invidiam acum vreo 10 ani. Așa că îmi este mult mai greu să mă decid pe care să o cumpăr, din 10-20 pe care le-aș lua la o privire relativ superficială printr-o librărie.

O altă cauză este spațiul disponibil – am ajuns la limită (fizic vorbind) – orice nouă carte implică un efort de creativitate, pentru a-i găsi un loc în care să stea, fără să mă deranjeze în activitățile zilnice.

Alt motiv este mediul virtual – se pot citi cărți online, se pot stoca cărți pe PC sau pe un disk de oarece fel. Există multiple avantaje – poți căuta și copia rapid un citat, poți face o referire sau da un link cu efort minim, nu ocupă mult spațiu.

Totuși, un e-book nu miroase, nu are formă, nu este tangibil. Nu te poți atașa sentimental de un e-book. Cu totul altă senzație apare atunci cînd ții în mînă o carte, îi simți textura, apreciezi dintr-o privire cît mai durează bucuria (sau tortura! – dacă e vorba de o lectură impusă în scopuri externe).

Voi ce alegeți? O carte sau un e-book? (nu am inclus și un audio book, pentru simplul motiv că eu nu am reușit vreodată să ascult așa ceva pînă la capăt, deci nu mă pot pronunța – dar aștept păreri și sfaturi – eventual)

 

Lasă un comentariu

25 Ianuarie 2016 · 9:38 PM

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s