Viața, între enunțuri afirmative și negative

fals

De cîte ori am cîte ceva de tradus, ezit să schimb enunțurile afirmative în unele negative, în limba țintă (sau viceversa). Această nevoie o simt atunci cînd există expresii mai des folosite sau cînd sensul enunțului ar fi mai explicit prin folosirea unei negații, în locul unui enunț afirmativ. Dar, deși ezit,  de cele mai multe ori renunț – pentru că traducătorul este cam ca un actor – folosește ce primește și păstrează pe cît posibil și sensul, și stilul autorului mesajului de transmis.

Doar că azi m-am întrebat de ce îmi tot vine să transform o serie de enunțuri afirmative din engleză în enunțuri negative în română, menținînd totuși sensul textului din varianta originală. De exemplu, oare de ce prefer să spun „a nu uita”, în loc de „a ține minte”, sau de ce pare mai interesant să fie vorba despre  „a nu greși”, în loc de „a rata”?

Acum mai mulți ani mi-am dat seama că îmi vine mai ușor să „mint” în engleză, decît în limba română (bine, nu chiar în engleză, ci în engleza bruxelleseză!). Răspunsul pare a fi legat de multitudinea de forme de enunțuri afirmative pe care le pot folosi, în detrimentul celor negative. Așadar, mă pot concentra mai ușor pe acțiuni pozitive, pe gînduri pozitive, pe pro-activism. Pentru că eu așa am învățat limba engleză – nu la școală, ci citind cărți și reviste scrise de autori a căror limbă maternă era engleza. În limba română, parcă mai des îmi impun limite, parcă mă ține în loc Miorița și spiritul locului – acea cultură provincială care ne îndeamnă să avem grijă să nu jignim pe cineva „mai mare” ca noi, să nu ieșim în evidență – pe principiul „capul plecat, sabia nu-l taie”.

Ceea ce gîndim, acolo, în străfundurile pe care nu prea le explorăm de obicei, iese mereu la suprafață și este vizibil în cuvintele noastre. Este suficient să observăm ce și cum spunem, ce cuvinte alegem, care este stilul dominant de exprimare, pentru a ne da seama ce ne conduce viața, pe ce valori se bazează deciziile noastre de zi cu zi. Există o veste bună în descoperirea lucrurilor adînc înrădăcinate în noi – așa știm ce putem schimba la noi, pentru a deveni persoana care am dori să fim. Iar indiciile sînt la noi – încă o veste bună!

 

 

 

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, auto-cunoastere, dezvoltare personala, Imbunatatire

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s