Despre civism

Wallpaper 1 Brancusi 1024x768

Am citit despre suma de bani care ar trebui adunată printr-o campanie publică, necesară pentru cumpărarea sculpturii lui Brâncuși. Și niște comentarii – majoritatea spuneau că este clar că nu există nicio șansă să se strîngă milioanele necesare și erau îngrijorați că nu există o procedură transparentă pentru returnarea banilor donatorilor.

Eu știu așa – dacă pornești la drum convins că vei pierde, vei pierde sigur. Dacă pornești la drum fiind dispus să-ți asumi riscul de a pierde, există probabilitatea de a pierde, cum există și probabilitatea de a avea succes. Certitudine nu există decît în prima situație. În a doua deja vorbim de probabilități, de curaj, de atitudine în favoarea vieții.

Nu toți avem vocație de martiri. Majoritatea nu sîntem oameni excepționali, nu avem toți carismă, nici stofă de leaderi globali. Mulți nici nu ne-am gîndit vreodată să candidăm la vreo funcție înaltă în stat, nici nu am țintit să ajungem Numărul 1 în lume în vreun domeniu anume. De-asta putem număra pe degete persoanele care într-adevăr reprezintă ceva pentru umanitate, cum tot așa se pot număra psihopații și persoanele extrem de periculoase, în timp ce restul de cîteva miliarde intrăm în categoria de „mulțime”, respectiv indivizi mediocri, normali. Bineînțeles că ne plasăm pe diferite niveluri – în funcție de diverse criterii, dar tot din marea masă facem parte.

Și nu este nicio rușine în a nu fi neapărat cel mai faimos, cel mai bun din lume, cel mai tare din parcare. Fiecare avem viața noastră și putem face tot ce vrem cu ea – putem arăta compasiune, putem fi solidari, putem fi toleranți și buni, putem avea spirit civic, putem dărui bani, fapte, vorbe și gînduri bune. Sau putem fi răi, pizmași, invidioși, cîrcotași, hoți, mincinoși, intoleranți … Este decizia fiecăruia! Cum este decizia fiecăruia de a și acționa, nu numai de a vorbi. A distruge este simplu. A crea, a construi, a-i ajuta pe cei care chiar au idei utile este mai greu. Dar nu este imposibil. Este chiar plăcut. Faptele mici ne definesc. Ele ne arată umanitatea.

Banii sînt buni, dacă sînt folosiți bine. Dar cum se face că lumea îi dorește, dar în același timp îi dispețuiește atît de mult? Cum pot unii da 20 de mii de euro pe un ceas sau pe un telefon mobil, dar nu pot dona 100 de euro pentru un scop nobil? Cum dau alții 15 mii de euro pe o sticlă de șampanie, doar pentru a poza în persoanele cele mai puternice de pe pămînt, dar nu observă părerea reală a celor din jur în ceea ce-i privește?

Eu am donat bani de fiecare dată cînd scopul mi s-a părut valid – mai puțin pentru oameni care cred că au dreptul să primească (și nu fac altceva decît să ceară) și mai mult pentru proiecte, pentru idei care pot face lumea mai bună.

Fiecare decide pentru el. Doar că nu trăim singuri – trăim în comunitate. Iar critica este bună, dar mai bune sînt cooperarea, solidaritatea, civismul, respectul.

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s