Momente (3)

Pe vremea mea, la facultate, toată lumea zicea că era mai bine să fii băiat, decît fată. În primul rînd, pentru că eram la Politehnică, iar cuvîntul „tehnică” nu prea rimează cu „fată”, ca să nu mai zic nimic și de „poli”tehnică!. În al doilea rînd, pentru că profesorii (termen generic – inclusiv reprezentantele sexului feminin din catedrele cu discipline „grele”!) considerau că fetele nu pot face față științelor „exacte” – relativ exacte, aș zice eu, pentru că orice inginer „simte” exactitatea alegerii diferiților coeficienți de siguranță pe care îi folosește în marea majoritate a situațiilor. Ce mai contează că șeful de promoție a fost o „șefă”? Dar să nu anticipez. Eram încă la începutul facultății  și studiam o materie extrem de palpitantă și de atrăgătoare, numită„organe de mașini”. Aveam și o temă – de proiectat un reductor – iar asistenta ne-a pus să lucrăm în grup. Eu am căzut cu un coleg – băiat – care a fost atenționat să nu aibă nicio așteptare de la mine, că el trebuie să-și asume munca grea, pentru că eu mai mult îl voi încurca, decît să-l ajut. După această încurajare încărcată de talentul pedagogic al unei persoane care probabil pățise același lucru la vremea ei (și nu voia să se piardă tradiția!), am decis să nu fac nimic, ci să aștept contribuția majoră a colegului, la seminarul următor. A venit seminarul, a venit colegul cu reductorul schițat – am primit bineînțeles eu – mustrarea, el – lauda asistentei. Doar că eu, cap tare, idei puține, talent tehnic ioc am avut întrebări, înainte de a pune în aplicare îndemnul de a copia soluția constructivă propusă de coleg. Apăreau undeva în secțiune două știfturi, cu diametrul exterior de vreo 4-5 mm și o lungime de vreo 40 mm, iar eu nu înțelegeam la ce scară este desenat reductorul – în ideea că respectivele știfturi, în realitate, ar fi trebuit montate sau demontate la nevoie. Și pentru că, în loc de răspuns, mi s-a rîs în nas, am decis să fac tema singură. Am aflat, cînd s-au dat notele, că scara era 1:1. A aflat și asistenta. Am primit o notă mai mare și doar un zîmbet complice, nicidecum vreo vorbă bună. Nu mi-a plăcut la facultate!

Lasă un comentariu

Filed under amintiri, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s