Momente (6)

Sau despre capacitatea omului de adaptare la mediu

Într-o vacanță am fost la Bușteni și am avut surpriza ca vila în care am stat să fie exact dincolo de gardul care despărțea curtea noastră de șinele de cale ferată.

În prima noapte, auzeam trenul înainte să dea semnalul de intrare în gară. Am dormit cu întreruperi și tresăriri, iar a doua zi de dimineață deja știam cum sună trenul care oprea în gara din Bușteni, spre deosebire de trenul care trecea fără oprire sau de cel de marfă. Ba chiar puteam să estimez numărul de vagoane, după zgomotele făcute de roți la trecerea prin dreptul camerei mele. Iar după fluierul de la plecarea din gară, mai număram cîteva oi înainte de a ațipi pînă la următorul tren. De dimineață m-am trezit ușor amețită, dar cunoscătoare a mersului trenurilor prin Bucegi.

În a doua noapte, am auzit fluierele de la intrarea în gară, dar m-am întors pe cealaltă parte și am readormit înainte de trecerea celor trei minute de staționare în gară.

În a treia dimineață, la trezire, am vrut să întreb dacă era grevă sau avusese loc vreun eveniment major care oprise mișcarea trenurilor spre Bușteni, dar am văzut gara plină de oameni și mi-am dat seama că trenurile mergeau, doar că eu nu le mai auzeam zgomotele – care mi se păruseră la început atît de greu de suportat.

Adaptarea este bună! Obișnuința însă nu prea! Pentru că, dacă vrei să treci linia de tren, este bine să auzi din timp zgomotul trenului care se apropie …

 

 

 

Lasă un comentariu

Filed under amintiri, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s