Momente (8)

ÎNCEPE ȘCOALA!

A venit septembrie – în fiecare an este vremea în care simt nostalgia anilor de școală …

Îmi aduc aminte de prima zi de școală! Mama nu a avut timp să mă ducă la școală, așa că m-a dus sora mea mai mare, care învăța la aceeași școală. Cei cu frați mai mari probabil că își dau seama ce a însemnat acest lucru! M-a dus pînă la poartă, mi-a arătat unde este locul în careu unde stau copiii care de-abia începeau școala, iar apoi s-a dus la colegii ei, să se bucure de poveștile aventurilor de peste vacanță.

Eu am nimerit într-un grup amestecat – părinți emoționați, copii temători, buchete enorme de flori, codițe și pampoane în păr, păpuși, mașinuțe, zgomote de uniforme apretate, și bineînțeles 2-3 copii stingheri și 2-3 învățătoare nerăbdătoare.

Nu mai mi-aduc exact ce s-a întîmplat apoi – cred că ne-au strigat învățătoarele și ne-au grupat pe clase – dar mi-aduc aminte perfect că am intrat într-o clasă cam austeră, cu bănci prea mari pentru noi – prichindeii! Eu eram curioasă și bucuroasă – aveam atîtea dorințe și așteptări de la școală. Bunicul mă învățase să citesc, dar nu știam încă să scriu (știam doar literele mari de tipar – le învățasem așa cum erau tipărite în ziare, că erau mai ușor de scris), așa că de-abia așteptam să începem.

Doar că prima zi a început aproape de ora 12, cînd deja se termina programul😉 ! Erau 2-3 copii strîns agățați de părinți, care au stat cu ei în clasă vreo 2 ore, pînă au reușit să-i convingă pe copii că ei trebuie să rămînă acolo și părinții să plece. Dar cel mai mult m-a impresionat o fetiță – mică, subțire, cu păr negru prins în codițe împletite, cu o păpușă aproape cît ea de mare în brațe, care se zguduia de plîns și nu voia să dea drumul mîinii mamei ei, care tot încerca să o consoleze și să o încurajeze. I-a promis că o așteaptă de partea cealaltă a ușii, i-a spus că dacă nu îi place a doua zi nu o mai aduce la școală și cîte alte promisiuni, niciuna cu vreun succes. Nici acum nu știu de unde atîta energie la un copil, să plîngă cîteva ore în șir! Dezolată sau poate doar deranjată, la un moment dat învățătoarea i-a spus mamei să iasă cu copila pe hol, ca să poată ea să înceapă orele. Dar de pe hol, se auzeau într-una hohotele și tînguelile care-ți rupeau inima sau cel puțin te făceau să te îndoiești că a-ți plăcea la școală este ceva bun în viața cuiva.

Dar așa am fost eu. Mie mi-a plăcut să merg la școală și pe la mijlocul lui august deja începeam să număr zilele pînă la reînceperea școlii. Poate că uneori învățătoarea pe care am avut-o nu a știut cum să se poarte cu mine (am simțit acest lucru doar după ce a fost înlocuită de un suplinitor, după ce s-a îmbolnăvit), poate că mai tîrziu nu mi-au plăcut toți profesorii, dar am învățat multe și am rămas cu plăcerea de a învăța, care nu a dispărut niciodată (cel puțin pînă acum!).

Așa că mi-aș dori ca tuturor copiilor să le placă la școală și ca toți cei care îi învață să fie pasionați de ceea ce fac, pentru a-i atrage pe cei mici în jocul învățării.

Și așa cum unii își urează „vacanță plăcută”, le urez și eu tuturor școlarilor și profesorilor să aibă ”Școală plăcută!”.

Lasă un comentariu

Filed under Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s