Copilul din noi

Adesea se spune că în orice adult se mai găsește pe undeva copilul care a fost. Și atunci, oare de ce mulți adulți uită de acest lucru atunci cînd devin părinți (sau educatori)?

Un părinte îi pusese copilului de trei ani un profesor de limba germană, deși în familie nimeni nu vorbea germana. Motivul? Este bine ca copilul să știe mai multe limbi străine. Nu știu dacă acel copil, acum aproape adult, vorbește fluent germana! Știu doar că eu, după ce am făcut un an de franceză la grădiniță,  la 35 de ani, atunci cînd am avut nevoie să învăț pe bune limba franceză, mai știam doar cîteva versuri din „Frère Jacques”!

Alți părinți le spun copiilor: „Tu nu înțelegi, că ești mic. Vei înțelege cînd vei fi mare. Eu știu mai bine ce trebuie făcut.”. Desigur, un copil nu înțelege așa cum ar vrea adultul să înțeleagă, dar tot înțelege ceva – fie că părinții au un secret, fie că nu au încredere în el, fie pur și simplu se simte exclus, ceea ce doare cel mai mult. Și cine nu își aduce aminte de emoțiile din copilărie, cînd vedeam totul filtrat doar prin ceea ce simțeam pe moment?

Cine nu își mai aduce aminte de senzația de perplexitate pe care o aveam, atunci cînd deși totul părea atît de evident pentru noi, ceilalți (adulții) nu înțelegeau nimic? Sau marea nedreptate resimțită atunci cînd părerea noastră de copii nu era acceptată, uneori nici măcar ascultată, de mulți dintre adulții din jurul nostru și chiar de majoritatea celor cu doar 2-3 ani mai mari ca noi?

Și atunci de ce le facem copiilor exact ceea ce nouă nu ne plăcea în copilărie? De ce uităm atît de repede de contradicțiile care ne limitau libertatea sau independența dorită? De ce mulți le răpesc copiilor dreptul de a greși și, bineînțeles, bucuria de a învăța singuri din greșelile lor? Sau, dimpotrivă, de ce unii renunță complet la orice fel de cenzură, ridicîndu-i pe copii pe un pedestal extrem de nepotrivit și de instabil – pentru că se prăbușește instantaneu atunci cînd copilul începe să interacționeze cu cei din afara familiei lărgite?

Mai ales că mulți dintre noi nu ne putem depăși toate frustrările, supărările, neputințele sau neînțelegerile din primii ani de viață, chiar la multă vreme după ce ne-am dat seama de ele și chiar dacă am încercat să le abordăm și rezolvăm în cel mai rațional mod cu putință?

„Copilăria este inima tuturor vîrstelor.” (Lucian Blaga)

Mi-ar plăcea să putem conviețui cu copilul din noi și cu copiii din societate pe principii clare de egalitate și respect, oferindu-le șansa la o dezvoltare armonioasă și complexă.

Vouă nu?

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, Imbunatatire, mindfulness, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s