Momente (9)

Pe „vremea mea”, înainte de 1989, nu doar băieții făceau armată, ci și unele fete – nefericitele care mergeau la facultate sau curajoasele care își doreau o carieră militară. Nefericită fiind, am avut plăcerea să port uniforma de soldat – de fapt una din cele mai neplăcute experiențe din viața mea (mai ales uniforma de iarnă era de-a dreptul odioasă, dintr-un postav ca tabla, care zgîria pielea și înțepa din și în toate direcțiile).

Am suportat greu zilele de armată – nu prea pot face ceva, dacă nu îi înțeleg rațiunile. Iar femeile puse să ne conducă nu aveau habar de leadership – ele învățaseră pe repede-înainte niște comenzi și niște reguli, așteptîndu-se să le poată pune în aplicare la fel de ușor pe cît se subordonaseră ele la rîndul lor.

Una din reguli era „bretonul sub bonetă”. Dar pentru mine, pe atunci, bretonul era un accesoriu obligatoriu. Și cum ceea ce nu vrei să faci este imposibil de făcut, cam așa era și cu respectarea comenzii de „introducere a bretonului sub bonetă”. Nici agrafele, nici trasul bonetei pe ochi, nici alte soluții propuse de comandanta de pluton nu au avut sorți de succes – șuviță cu șuviță, bretonul meu apărea pe frunte, izbutind ca în 2-3 minute să iasă cu totul de sub bonetă. Iar individa turba, în timp ce eu rezistam, ca orice copil, autorității unei persoane pentru care nu aveam nici respect, nici simpatie.

Într-o dimineață, a venit cu amenințarea că, dacă mai vede vreun fir de păr din breton pe fruntea mea, mă trimite la raport la colonel – un fel de comandant suprem pentru studentele – soldat din Politehnică. Ceea ce s-a și întîmplat, cum era de prevăzut. Doar că atunci cînd m-a trimis să-i raportez colonelului că bretonul meu n-are loc sub bonetă, spre marea ei surpriză, eu m-am conformat imediat și am plecat fără nicio ezitare, iar ajunsă în Rectorat chiar am intrat în biroul acestuia, respectînd toate regulile și întreg protocolul atunci cînd i-am raportat cu aplomb incidentele create de bretonul meu! Acesta a înțepenit (la propriu!) cu privirea atintită la mine și a exclamat:„E proastă rău, săraca! Și tocmai azi te-a trimis, cînd toate plutoanele au plecat la aplicația pe teren! Și avem și inspecție de la Minister!” Apoi a chemat un soldat, care să mă ducă cu mașina la terenul de instrucție, pentru a nu avea absenți la inspecție!

Nu știu dacă ulterior a mustrat-o sau nu pe „săraca” – cert este că la următoarele întîlniri subiectul „bretonul” nu a mai fost niciodată menționat.

Nu mi-a plăcut să fiu soldat, cum niciodată n-am reușit să fiu un subaltern comod. De aceea îmi este greu să înțeleg de ce unii oameni ascultă, cred și respectă orice li se spune sau li se cere să facă, fără să pună întrebări și fără să decidă singuri dacă este corect, oportun, indicat sau nu pentru viața lor și a celorlalți.

insubordonare

 

1 comentariu

Filed under amintiri, Imbunatatire, viata

One response to “Momente (9)

  1. Pingback: Momente (9) — Philean’s Weblog – Birou Arhitectura – Oros Art

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s