Despre haine și deciziile noastre implicite

Cînd au venit primele multinaționale în România, colegii mei care s-au angajat atunci la aceste firme îmi povesteau despre codul de îmbrăcăminte – culori, costume, cămăși etc. Nu am lucrat niciodată într-o multinațională, nici nu am încercat să mă angajez la vreuna vreodată, dar nu cred că aș fi rezistat la ideea de a purta iarăși uniformă. Deși poate că avantajele ar fi fost mai mari decît compromisul minor de a te îmbrăca în fiecare zi alegînd dintre cele două-trei nuanțe permise, nu-i așa?

Ceea ce nu înseamnă că aș fi fost vreodată mare amatoare de a respecta tendințele modei sau că m-au preocupat prea mult hainele și aspectul meu exterior. De fapt, întotdeauna am fost o persoană comodă și am ales hainele în funcție de  cît de bine mă simt în ele, iar dacă se poate să aibă una din culorile mele preferate, cu atît mai bine – fără însă să consider culoarea o condiție eliminatorie. Am avut perioade cînd accesoriile erau flebețea mea, dar acum au trecut și acestea. Așa că mă preocupă doar confortul, atunci cînd îmi cumpăr haine, chiar dacă uneori mai fac excese – niște ciorapi ciclam, o fustă roșie ca para focului, vestita mea haină portocalie – pe care o port ca să nu mă calce mașinile, după cum îmi spun apropiații😉 . Iar cum alergatul prin magazine mă obosește destul de mult, în ultima vreme prefer cumpăratul online, care mă ferește de aglomerație și de timp pierdut pe drum. Consecința? Hainele mele arată toate cam la fel, ba uneori am același model și aceeași culoare în mai multe exemplare. Iar ceea ce este mai ciudat este că nu mă simt că și cum aș purta o uniformă, deși cei care mă văd tot timpul îmbrăcată la fel probabil se gîndesc că nu-mi ajung banii să-mi cumpăr haine.

În ultima vreme însă tot apar articole despre cei care se îmbracă mereu la fel în fiecare zi – exemplele cel mai des folosite sînt fostul șef de la Apple și bine-cunoscutul fondator al FB, ale căror fotografii făcute publice îi arată îmbrăcați cu aceleași haine aproape mereu. Bineînțeles că alegerea lor a devenit obiect de studiu – iar concluziile sînt legate în general de lipsa de interes pentru pierderea timpului în activități considerate minore – cum ar fi alegerea hainelor dimineața sau cumpărarea și combinarea lor. Bineînțeles că persoanele despre care este vorba ar fi putut plăti oricîți stiliști, personal shoppers și oricîte alte categorii de personal care să le pregătească hainele cele mai potrivite pentru fiecare ocazie, deci este evident că a fost decizia lor de a purta hainele cu care îi vedem în poze.

Se pare că hainele au pentru oameni alte înțelesuri – pentru unii sînt o nevoie de bază, pentru alții una din vîrful piramidei lui Maslow (legată de status și de poziția socială). Dacă ar fi să fac o paralelă, primul lucru care îmi vine în cap este locul controlului – dacă este interior, atunci hainele nu au nicio valoare în interacțiunea cu exteriorul, avînd doar un rol strict funcțional. Din nefericire, judecata celorlalți este cel mai adesea părtinitoare – ca la concursul unde se declară mereu că „doar vocea contează”, deși deciziile luate lasă de multe ori să se întrevadă numeroase alte criterii de judecată și selecție.

„Obiectivitatea are la fel de multă substanță ca și hainele noi ale împăratului.” (Connie Miller)

2 comentarii

Filed under alegeri, Imbunatatire

2 responses to “Despre haine și deciziile noastre implicite

  1. Se spune că iţi dai seama despre o persoană după cum arată pantofii lui, cămaşa lui, maşina lui… Oriunde plec, după cinci minute de mers prin oraş costumul se umple de praf. Pantofii zici ca i-am dat cu pudră. Gulerul cămăşii şi manşetele fac dunguliţe gri. Ajung la destinaţie, prăfuit tot. Se uita lumea la mine, la pantofii mei, la cămaşa mea şi vede praful şi dunguliţele…

    Apreciat de 1 persoană

    • Așa-i, se spune că prima impresie este cea mai importantă, mai ales pentru cei care au capul plin de reguli, proceduri, prejudecăți, dar mai puține gînduri proprii! Nu spun că nu este importantă curățenia sau grija pentru aspectul exterior, ci doar că un om înseamnă mai mult decît atît. Oricum, interesant este că ne uităm la cum arată omul, la ce marcă are mașina, deși nu ne stresează prea tare lipsa de punctualitate sau alte comportamente ce țin de educația elementară!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s