Despre filme, stereotipuri și repetiții

Îmi plăcea să mă uit la filme. Înainte de 1989, era destul de greu să vezi un film bun – așa că mergeam să le văd aproape pe toate, în speranța că măcar din cînd în cînd unul va merita timpul de vizionare.

Acum, deși există o mulțime de filme, ezit să merg la film, pentru că nu suport excesul de efecte speciale, nici sonorul dat la maxim, nici zgomotele, aromele și plescăielile celor veniți să savureze mai mult floricele decît filmul propriu-zis.

Tatălui meu nu-i plăcea să meargă la film sau să se uite la filme la TV (cu excepția unor filme istorice clasice), iar cînd l-am întrebat de ce, mi-a spus că se plictisește, pentru că ghicește finalul după primul sfert de oră.

Cam la fel și cu mine acum – la Titanic nu mă uit din convingere (chiar dacă am avut răbdare să văd integral un documentar interesant despre construcția vaporului și primul – și singurul – voiaj pe mare).

În general nu-mi plac filmele de acțiune sau de aventuri, cele horror sau cele SF. Mai rezist la filmele istorice – cînd nu sînt prea „modernizate” sau adaptate pentru a fi extrem de comerciale. Ca să fiu sinceră, singurele filme la care mă mai uit cu interes în ultima vreme sînt cele polițiste, pentru că, deși finalul este adesea previzibil, calea pînă la final nu este întotdeauna foarte simplă. Mai îmi plac și poveștile – cu condiția să fie bine scrise și bine jucate.

În rest, mă amuză părțile de filme pe care le văd trecînd de pe un canal pe altul la TV sau de la un trailer la altul pe net – pline de stereotipuri atît de transparente încît, dacă nu faci haz de necaz, ai toate șansele să intri în depresie.

Cel mai tare mă amuză valizele din filme – indiferent de cum arată actorii care le poartă, majoritatea le ridică și le aruncă în mașină cum aș arunca eu pernele de pe pat. Doar că acum majoritatea am călătorit cu avionul și ne-am cam învățat să apreciem greutatea unei valize pline – chiar și cea mai mică poate ajunge la vreo 10 kg., așa că mișcările ample nu prea sînt atît de facile pe cum le vedem prin filme. Sau poate că în filme trebuie să presupunem că valizele sînt doar niște accesorii, care se plimbă goale.

La fel de interesant este să privești cum sînt manipulate armele sau sculele uzuale – nu pot să cred că o pușcă are 200 de grame sau că un topor poate fi ridicat ca un fulg. Dar în filme totul este posibil, nu?

Și mai simpatic poate fi să încerci să conduci mișcînd volanul așa cum vedem la cei care merg cu mașina prin filme – și nu mă refer la cei care fug de poliție, ci la filmele mai liniștite, în care vreun dialog este filmat în timp ce personajele (se fac că) merg cu mașina pe un drum drept și neaglomerat! Dacă șoseaua nu are forma unei sinusoide și nici nu circuli pe drumul de pămînt plin de gropi (despre care primarul dintr-o localitate spunea că este de pe vremea lui Ștefan cel Mare!), atunci vei provoca sigur amețeală celor care te vor privi din afară!😉

Există o mulțime de alte stereotipuri ușor de regăsit în filme – de la micul dejun tradițional american în familiile cu copii ce merg la școală la „iarba verde de acasă” sau la inamiciția tradițională dintre animale și personajele negative, de la luptele în care protagonistul îi dovedește pe cei 5-10 atacatori (care bineînțeles că așteaptă să le vină rîndul ca să-l atace pe eroul nostru, ca nu cumva să-i depășească puterea ce trebuie demonstrată) sau la apartamentele din New York care obligatoriu au vedere spre Central Park șamd.

Puțini cineaști reușesc să creeze filme care să te surprindă, să te atragă, să propună lucruri noi – fără a fi prea ostentativi, nici prea neverosimili, nici complet rupți de realitate sau de valorile perene ale vieții umane – așa că sub 10% din filme au ceva de spus și de arătat. Mi-e dor de un film bun!

La fel este și în literatură – dar cărțile au avantajul că, pornind de la cuvinte, imaginația este mai nețărmurită și mai greu de condiționat, decît pot atinge filmele, prin imaginile lor mult prea limitative, pentru gustul meu.

 

 

 

Lasă un comentariu

Filed under alegeri, Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s