România – țara lui „in extremis” și a lui „merge și așa”

În ultima vreme se tot discută de fast thinking și de slow thinking, de fast food și de slow food, de slow fix și firefighting etc. Este vorba de fapt de orientarea pe termen lung și de cea pe termen scurt, de opțiunea pentru rapid și lent în modul în care luăm deciziile și ne trăim viața, care ar trebui să alterneze în tot ceea ce facem.

Chiar dacă îmi place la nebunie ce se află în spatele lui „Carpe diem”, totuși a trăi mereu doar în prezent nu este soluția cea mai bună – cum ar fi dacă nu am învăța niciodată nimic (pe principiul că azi nu-mi trebuie să știu să scriu, sau să socotesc, sau să înțeleg circuitul apei în natură), dacă nu am acumula niciodată experiență sau dacă nu am concepe niciodată niciun proiect pe termen lung? Valorile nu se construiesc de azi pe mîine, cultura și civilizația unei țări nu apar peste noapte, un stejar nu ajunge puternic imediat după ce o ghindă a ajuns pe pămînt, un campionat sportiv nu se poate încheia cu succes doar prin concentrarea momentană și heirupistă a energiilor.

Desigur, și varianta complet opusă este nefericită – cum ar fi viața dacă am amîna totul pentru altă dată, din cauză mereu altor și altor priorități cu importanță adesea minoră? Ne-am trezi la un moment dat că multe din cele amînate nu mai sînt posibil de făcut sau dorite, așa că am ajunge să trăim cu regrete pentru ce n-am făcut. Cum am ieși dintr-o criză, dacă ne-am concentra doar pe pregătirea unui plan pe termen lung, fără a avea nicio reacție promptă pentru limitarea pe moment a efectelor adverse?

Evident, cel mai bun lucru ar fi să găsim un echilibru între ceea ce este bine să alegem pe termen scurt și ceea ce ne este necesar pe termen lung.

În ultimele 2-3 zile am tot citit analize ale rezultatelor alegerilor parlamentare de pe 11 decembrie. Se pare că PSD a ieșit primul pentru că mulți alegători votează consecvent cu PSD, la care se adaugă mulți alții – dezamăgiți de evoluția PNL. Oricum, toți votanții PSD au crezut promisiunile electorale cu efecte imediate (referitoare la creșteri rapide ale veniturilor proprii, precum și la reducerea concomitentă a mai tuturor taxelor), în ciuda efectelor logice, posibile și probabile pe termen lung ale acestor promisiuni, dacă ar deveni realitate (reducerea veniturilor bugetare, diminuarea profitabilității multor firme private și eventuala dispariție a lor, reducerea investițiilor în infrastructură etc.)

Dar ce contează efectele pe termen lung în țara lui „in extremis” și a lui „merge și așa”?

România este țara în care mai toată lumea nu se trezește decît în ultima clipă! Și rămîne trează doar o clipă, pentru că apoi adoarme aproape imediat la loc, fascinată de promisiunea unei vieți mai bune venite peste noapte (fără efort, fără implicare, fără asumarea responsabilității pentru propria viață).

În 1989 a fost o astfel de clipă – iar perioada de miere a durat vreo 6 luni. Anul trecut, „Colectiv” a fost iar un astfel de moment de trezire din amorțire – a durat aproape un an și iată că acum majoritatea s-a lăsat din nou vrăjită de lăcomie, iresponsabilitate, de așa-zisa „înțelepciune milenară” a poporului român, care vine cu idei de genul „rău cu rău, dar mai rău fără rău”, „capul plecat sabia nu-l taie”, sau proverbialul „se poate și așa”.

Un chirurg face experimente pe copii de ani de zile, dar numai cînd cineva are curajul să facă un denunț, apar alții care intră în corul acuzatorilor, de parcă cei din jurul lui n-ar fi observat în tot acest timp că ceva este putred în comportamentul și modul lui de lucru. Dar ce contează? Pentru fiecare dintre acești complici (chiar dacă ei nu vor să accepte vreo vină) a contat doar cariera și viața lui de zi cu zi, ce dacă copiii schilodiți și familiile îndurerate au rămas să plătească pe viață?

Mulți dau și iau mită – ce dacă, numai așa se pot face lucrurile și oricum nu fură chiar tot, mai rămîne oricum ceva de furat și pentru alții.

PSD-ul și aliații lui nu au ezitat să mintă, să facă sau să propună legi în favoarea oamenilor lor – au mai încercat amnistii, modificări ale rolurilor unor instituții publice ce asigură vestitul principiu democratic despre „checks and balances” – dar ce contează? Fură ei, furăm și noi, asta este! Nu putem noi schimba nimic! Și nici nu vrem, by the way 😉 !

Simț civic? Bun simț? Patriotism? Omenie? Doar stropi, greu de coagulat și de ținut la dospit.

Asta-i țara lui „in extremis” și a lui „merge și așa”! Ăștia-s oamenii! Iar cei care gîndesc altfel sau cei aflați în opoziție, fie pleacă peste mări și peste țări pentru a lua ce au alții de dat, fie stau aici, dar ajung de multe ori să se certe, să se acuze, să se dezbine – adesea fără a se gîndi pe termen lung la altcineva decît la propriul interes, uneori fără a-și asuma responsabilități pe care să reușească să le respecte pe termen lung.

Și, cum scriam pe FB acum trei ani, concluzia este că vestea bună este una proastă:

„Ştiţi care este vestea bună? Că trăim într-o ţară destinată de soartă să fie perpetuu optimistă. Vă daţi seama? Ori de cîte ori ni se pare că mai rău decît ne este la un moment dat nu se poate, vine unul şi ne spune: „Ba se poate!”. Curat optimism! Să ne trăim deci viaţa cu optimism!”

Oricum, nu trebuie să disperăm! Doar să trăim, să învățăm și să îi învățăm pe alții că, de cele mai multe ori, ziua de azi este urmată de ziua de mîine și că întotdeauna mai există o șansă pentru cei care vor să redevină oameni din neoameni.

Anunțuri

2 comentarii

Din categoria alegeri, Imbunatatire, responsabilitate

2 răspunsuri la „România – țara lui „in extremis” și a lui „merge și așa”

  1. Valentin Sterpu

    Buna, nu am mai comentat de mult dar citesc toate articolele.
    Asa este, foarte multa lume se gandeste doar la ziua de maine si doar la cercul lui restrans de persoane, uneori foarte restrans. De multe ori poti spune ca din cauza saraciei profunde, care intr-adevar te poate face sa nu mai gandesti pe termen lung cand tu nu stii ce pui pe masa maine. Insa parerea mea este ca nici o persoana care se poate ridica din pat si poate face ceva, orice.. nu ar trebui sa fie atat de sarac sa nu aiba ce pune pe masa.
    Dar ce ne facem cu cei care au furat mult, si au mult, si tot fura tot ce pot. De ce? Sa aiba si copiii lor, sa-i trimita la scoli prin strainatate, sa-si asigure viitorul incert. Poate ideea ca „daca nu fur eu o sa fure altul” este suficient de puternica sa uiti de principii, asta daca ai vreunul.
    Cred ca si in cazul celor saraci care fura, si in cazul celor bogati care fura problema este de la cap… Este o problema psihologica fara a fi neaparat o boala. Este mai degraba un instinct primar, animalic, de supravietuire.
    Cred ca in final totul se rezuma la teama, teama de maine, teama de viitor in general. Si intr-o tara care niciodata nu a avut si fiecare a trebuit sa se „descurce” cum a putut, asta invata si copiii chiar daca nu li se spune explicit de catre parinti.
    De aceea cred ca educatia in scoala este o problema de siguranta nationala. Si la momentul acesta este o bataie de joc.
    Daca facem ceva radical acum in educatie vom vedea schimbari in bine peste 25 de ani.

    Apreciat de 1 persoană

    • Da – ar fi multe de făcut. Educația, în primul rînd, dar și acasă, nu numai la școală, pentru că părinții sînt primul model cunoscut de copii. Apoi media, care face prea multe compromisuri pentru a obține bani sau pentru a-i îndoctrina pe cei care cred orice li se spune. Iar apoi noi – fiecare, cum putem, să demonstrăm mai mult spirit civic (prin asociere, prin intoleranță față de hoți, mincinoși sau incompetenți). Tot de o generație va fi nevoie, dar măcar va mai exista o generație!

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s