Oul și găina

Ce manie avem de a ne baza toate certitudinile doar pe relații cauzale! Cred că mai toată lumea și-a pus la un moment dat întrebarea: „Ce a fost mai întîi – oul sau găina?”.

Poate da cineva un răspuns care să fie adevărul absolut? Sau are fiecare libertatea de a alege varianta de răspuns care îi convine?

Un om va rămîne închis într-o cameră, a cărei ușă nu este încuiată şi se deschide înspre interior, atîta timp cît nu-i trece prin cap să tragă de ușă pentru a ieși afară, în loc de a o împinge.” (Ludwig Wittgenstein)

 

Ați citit ceva din Wittgenstein? Pe mine m-a fascinat mai demult o cărticică („Despre certitudine”), care m-a provocat să-mi depășesc dependența de relații cauzale clare și univoce în tot ceea ce se întîmplă în jurul nostru. El spunea că este imposibil să înțelegem și deci să prevedem totul, bazîndu-ne doar pe legea cauzalității, adică doar prin deducții directe sau succesive de tip cauză – efect. Nu este întotdeauna ușor să treci de la efect la cauză, oricît de multe date ai avea și oricît de analitic a-i judeca totul. Ar fi o abordare prea simplistă, pentru a fi corectă mereu. Iar cine este pasionat de DoE, de probabilități și de statistică, va înțelege de ce niciodată nu se pot lua în considerare simultan toți factorii existenți și că o soluție teoretică nu duce neapărat în practică mereu la rezultatul așteptat.

Tot Wittgenstein face diferența dintre cauză și motiv. Precis toată lumea a auzit de teoriile motivaționale clamate în management, care propun fel de fel de soluții pentru a-i face pe oameni să acționeze într-un anumit fel, dezirabil la nivel organizațional. Manipularea (sau pur și simplu neînțelegerea) este că prin motivare s-ar elimina cauzele care-l împiedică pe om să facă ceea ce se așteaptă de la el. De fapt, motivarea nu atinge cauzele, ci doar nivelul motivelor pe care (și) le servesc cei care nu se cunosc suficient, care se reped să arunce pe alții vina, nemulțumirea, frustrarea lor față de propria viață. Așa că unii s-au apucat să facă diferența între motivarea intrinsecă și cea extrinsecă, intuind că obiectivitatea motivelor invocate este doar aparentă.

Iată ce spune Wittgenstein: „Diferența dintre un motiv și o cauză se evidențiază astfel: cercetarea unui motiv implică, și anume ca pe o parte esențială a sa, acordul persoanei cu ea, pe cînd cercetarea unei cauze se realizează experimental. [„Acel lucru cu care este de acord pacientul nu poate fi o ipoteză privind cauza rîsului său, ci numai faptul acel lucru era motivul pentru care rîdea”.]” (Ultimul enunț se referă la o critică adresată lui Freud, care susținea că prin psihanaliză se poate identifica direct cauza pentru care un pacient rîde, atunci cînd aude sau se gîndește la ceva anume.)

În concluzie, mi se pare că a ne pierde timpul cu clarificarea relației cauzale dintre ou – găină, pentru a stabili cauza și efectul, este un nonsens.

În același timp eu cred că trebuie să ne cunoaștem și să devenim conștienți de motivele pe care le invocăm instinctiv, atunci cînd (nu) vrem să facem ceva, fără să ne cramponăm neapărat de cauzele originare și de un lanț cauzal clar stabilit. De exemplu, dacă ai nevoie de ceva, înainte de a primi, trebuie să dai ceva. Dar nu pentru că există o relație cauzală directă între ce (cît, cînd, cum) dai și ce (cît, cînd, cum) primești, ci pentru că în viață există mai mult decît doar cauze și efecte: există valori, sentimente, legi naturale, dorințe, visuri. Doar ploaia vine cînd și dacă vrea ea, și fără să-ți ceară ceva în schimb. În rest, ca om, aproape totul se poate obține mai ușor atunci cînd ești dispus să dai ceva înainte de a te aștepta să ai ceva.

Ce eliberare apare cînd putem renunța la nevoia de certitudine, la rigoarea unor relații cauzale uneori forțate și adesea incorect sau insuficient argumentate! Ce puternici devenim cînd putem accepta orice alte tipuri de relații între elementele vieții noastre, care să ne ajute să înțelegem ceea ce ne înconjoară sau ne motivează acțiunile, fără obligația de ne limita posibilitățile de a ne alege calea proprie, pentru a ne menține pe căi unidirecționale, prestabilite prin relații cauzale!

Iar eliberarea ne clarifică modul de gîndire, de acțiune și de vorbire. Ce frumoasă este viața în armonie!

Spusele noastră îşi capătă sensul prin restul acţiunilor noastre.” (Ludwig Wittgenstein)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, dezvoltare personală, Imbunatatire, schimbare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s