Adio, copilărie!

Întotdeauna am crezut despre mine că sînt o persoană puternică, optimistă, curajoasă. Am aflat de curînd că nu sînt așa. Toată tăria mea, tot entuziasmul meu, toată bucuria mea veneau de fapt din statutul meu prelungit de copil.

A te simți copil nu are legătură cu vîrsta biologică sau cu cea psihică, nici cu viața adultă sau profesională. Pentru mine, a te simți copil înseamnă a ști mereu că există o plasă de siguranță care te protejează întotdeauna de orice – de tristețe, de spaimă, de durere, de singurătate.

Acum a trebuit să spun definitiv „Adio, copilărie!”. Este momentul în care trebuie să descopăr cum sînt de fapt – dacă sînt într-adevăr puternică, sau doar mi s-a părut. Dacă îmi place viața, indiferent cum este ea, sau mi-a plăcut doar pentru cum a fost. Dacă cerul, sunetele și culorile mă vor fermeca în continuare, sau și-au pierdut sensul. S-a terminat o perioadă frumoasă. Va începe alta la fel sau nu? Sper să aflu …

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria amintiri, mindfulness, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s