Întîmplări mai vechi

La un moment dat în viața mea, am însoțit o echipă de potențiali investitori din Olanda la o discuție la Ministerul Economiei (sau Industriilor – că mereu își schimbă denumirea, de parcă realitatea este mereu alta! Trăiască furnizorii de hîrtii cu antet, legitimații și plăcuțe de identificare!). Deși întîlnirea fusese confirmată a fi cu ministrul, desigur că probleme „de ultimă oră” l-au împiedicat să apară, așa că a venit un secretar de stat, autosuficient, plin de el, arogant și de-a dreptul nesimțit prin familiaritatea excesivă, sub aparența de deschidere și bunăvoință. Cum eu am vorbit doar în engleză cu cei trei olandezi, iar el nu a fost deloc atent la numele noastre, cînd i-au fost prezentate, era convins că nimeni nu îl înțelege dacă vorbește în română cu asistenta lui (care asigura și traducerea – nu neapărat ce spunea el, ci ceea ce reformula ea cum știa mai bine, ca să nu spună ce nu ar fi dat deloc bine pentru urechile unor străini), doar că la final și-a dat seama că nu-i așa.

Dar să revin la poveste – i-a invitat pe olandezi să spună care este motivul vizitei, iar ei i-au spus că misiunea lor era una de explorare, că reprezintă o asociație de industriași, că intenționează să colaboreze cu guvernul român pentru a realiza 2-3 proiecte de dezvoltare de interes în România, iar întrebarea lor era dacă ar fi oportună o astfel de colaborare și dacă ministerul are 2-3 proiecte în plan, la care să se implice ei, cu bani, expertiză și piață de desfacere.

Ce a urmat i-a lăsat mască pe olandezi. A început dl. secretar de stat să-i perie, că ce grozavă este inițiativa lor, că ce nevoie este în România de astfel de colaborări etc. etc. Iar după un sfert de oră în care nu a spus nimic important, în afară de o gargară sforăitoare, șeful delegației a îndrăzit să-l întrerupă, pentru a-l ruga să enumere niște proiecte din planul ministerului, care ar necesita finanțare pentru a fi puse în aplicare.

Răspunsul putea să fie că le va transmite ulterior o listă – după ce se consultă cu ministrul sau cu departamentul „x”, că planul este în lucru – dar că domeniile prioritare sînt a, b și c, sau că îi lasă pe ei să trimită o ofertă mai clară cu domeniile lor de expertiză sau cu interesele lor. Dar nici pomeneală de așa ceva! Răspunsul lui a fost că ne-a dat fiecăruia cîte o carte de vizită, cu rugămintea să îl contactăm în continuare pentru orice alte idei de colaborare (nu aveau sigla ministerului!), cu îndemnul de a trimite banii de investiții către minister, într-un fond propriu (nu s-a înțeles bine al cui), deoarece ministerul îi va folosi foarte eficient pentru toate problemele care vor apărea.

Atunci noi am decis că întîlnirea este încheiată, i-am mulțumit pentru primire (eu, în limba română – ca să am plăcerea să-i văd grimasa!). Pe drumul de întoarcere, olandezii mi-au pus o mulțime de întrebări legate de competența, seriozitatea și bunele intenții ale secretarului de stat. Eu, ce era să le răspund? Bineînțeles că nu s-a concretizat nicio colaborare, nici nu i-am mai revăzut pe cei trei vreodată.

La o altă întîlnire aproape la fel de veche, de data asta pe tema fondurilor europene (înainte de aderarea la UE), participa un secretar de stat de la Ministerul Integrării Europene (sau cam așa ceva). Noi, cei din sală, reprezentanți ai sectorului privat, tot puneam întrebări despre modul în care guvernul intenționa să utilizeze aceste fonduri (pentru că, încă de atunci și apoi în toate exercițiile financiare ulterioare, se observă o destinație a majorității banilor către autoritățile publice sau locale – acelea cu clădirile complet dotate și nefolosite timp de cinci ani, cu terenurile de fotbal în pantă etc.). La un moment dat omul, supărat că îl tocăm la bani mărunți, în loc să credem că de fapt capul tuturor răutăților este Comisia Europeană și să-l ascultăm vrăjiți, sorbindu-l din ochi pentru cît de inteligent și de sus-ajuns era, ne-a spus că n-am mai vorbi așa dacă am paricipa în locul lui la negocierile de aderare cu cei din UE. Și ne-a povestit cum ajungea el singur la o masă cu mai mult de 12 persoane din UE, punîndu-i-se o mie de întrebări, fără a fi iertat dacă nu avea răspuns. Iar apoi se întorcea acasă, cu scuza că UE impune României condiții nenegociabile (el și cei ca el!), fără să recunoască însă că nu se pricepe la negocieri, că nu este pregătit, că nu știe cum să-și apere poziția (nu a lui, a țării!).

În realitate, cine să fie de vină că cei promovați în funcții cheie nu au nici competențe suficiente, nici bune intenții, nici principii, ajungînd acolo doar pe bază de recomandări politice, într-un sistem ce a ajuns quasi-mafiot? Întîmplările povestite aveau loc în perioada cînd tot PSD era pe cai mari. Acum este la fel, iar selecția celor care ajung în funcții importante la stat se bazează tot pe prietenii, criterii politice, servilism, apartenență la „sistem”, fără a se lua în seamă competența, independența, capacitatea de a face ceva constructiv pe piața liberă etc.

A cui este vina că guvernul actual este plin de persoane care au depins toată viața lor de banul de la bugetul de stat? A cui este vina că mulți au diplome și doctorate și posturi călduțe în diverse instituții mai mult sau mai puțin de învățămînt, care ridică ceva suspiciuni? A cui este vina că mulți concetățeni au drept „valori” tupeul, nesimțirea, ignoranța, ciupeala etc.?

A celor care-i susțin, îi invidiază și ar da orice ca să fie în locul lor? A celor care nu-i suportă și ridică intransigența și intoleranța față de primii la rang de virtuți și principii? A celor care stau deoparte, supărați că lumea nu este ideală, ca să le fie lor mai bine?

Răspunsul meu este: „DA”. Indiferent de categoria în care ne-am plasa.

 

 

 

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria alegeri, alta intrebare, Imbunatatire, incompetenta

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s