Bătrîni? Tineri? Oameni!

De ceva vreme mă preocupă bătrînețea, de fapt mai mult manifestările noastre (cei care încă nu ne considerăm bătrîni) față de bătrîni (65+).

Citeam (pe Internet) diverse relatări ale „tinerilor” care, confruntați cu comportamente greu de înțeles rapid ale unor „bătrîni” (am pus ghilimele pentru că nu numai vîrsta biologică ne condiționeză reflexele, prejudecățile, eventual gîndurile – dacă ne concentrăm să gîndim înainte de a reacționa), în loc de empatie, nu reușeau decît să arunce acuze, vini și judecăți prompte.

Și nu pot decît să încerc o comparație.

Mai ales acum, că-i vară, în fața blocului în care stau se adună seara ciorchine vecinii singuri, care ies din casă să socializeze cu cei ca ei. Și stau vreo două ore de vorbă, mai bîrfindu-i pe unii și pe alții, mai căutînd soluții la probleme de viață și de moarte (la care farmacie este prețul mai mic, cînd se mai mărește pensia etc.). Apoi pleacă pe la casele lor, singuri, bătrîni, fără viitor, cu durerile și supărările lor – copii plecați în patru zări care i-au uitat, probleme cu banii, bolile și doctoriile.

Noi ce facem? Nu ieșim pe bancă afară să ne spunem supărările – le trimitem către zeci sau mii de oameni pe FB sau punem o poză însoțită de comentarii răutăcioase sau scriem un articol pe un blog, pentru a ne trece nervii și așteptînd ca unii oameni (prieteni reali sau necunoscuți) să se solidarizeze cu noi.

Nu avem oare cam același comportament, indiferent de vîrstă? Sîntem noi mai moderni și ei mai învechiți, doar pentru că instrumentele IT ne sînt mai la îndemînă? Sîntem noi mai buni pentru că încă mai muncim (și sîntem îndreptățiți să ne mai facem încă planuri de carieră și de dezvoltare), iar ei sînt pensionari (echivalent cu „îi caută moartea pe acasă și ei stau pe străzi”)?

Mai mult ca sigur că și copiii de astăzi, la fel ca și noi pe vremuri, cred că la 25 de ani cineva este deja matur, iar peste 35 de ani toți oamenii pot fi priviți ca niște bunici în devenire.  După 55 de ani, ce să mai zic –  toți sînt zaharisiți și inutili.

Cam așa este viața. Perspectiva pare diferită, dar de fapt ceea ce se numește luptă între generații nu este de fapt decît o consecință a lipsei de respect și de empatie din partea societății pentru cei bătrîni. Apropo, discriminarea în funcție de vîrstă nu este mai puțin gravă ca orice altă formă de discriminare, iar drepturile omului nu se aplică doar celor între 20 și 45 de ani!

Gîndiți-vă, voi care încă mai aveți părinți și bunici în viață, dacă nu merită și ei o bucățică de cer, un zîmbet și o vorbă bună în loc de o ceartă atunci cînd fac ceva ce nu vă convine – adică recunoașterea dreptului lor de a greși, pe care îl are orice om.

„Dacă un om și-ar înregistra toate părerile sale despre dragoste, politică, religie, învățare etc. de-a lungul vieții, începînd din tinerețea sa și pînă la o vîrstă înaintată, ce maldăr de neconcordanțe și contradicții ar exista la final.” (Jonathan Swift)

Anunțuri

Scrie un comentariu

Din categoria Imbunatatire, viata

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s